obosite pe vapoare,
iar din miezul nopții, sumbre,
dorul meu soarbe din ploaie,
dulci răcori, de vis spumos!
O neliniște, cuprinde,
sufletu-mi înnamorat!
Vara patimii ascunsă,
iscă-n ochi bobiți de rouă,
iar eu, dorm visând la stele,
prin perdeaua grea de nori,
cum sclipind s-ajung la ele,
Zburătot albit de flori!