E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod bogat,
Cum n-a mai fost vreodată,
Căci dusă-i viața de argat,
Cu noaptea-i zbuciumată.
Viața nouă prinde-aici,
Lumină-ntâia oară,
Din slava lumii aici,
Chiar și noaptea pare clară.
Copiii râd cu ochi vioi,
Și mamele-i sărută,
Într-adevăr sunt vremuri noi,
Cereea-i renăscută.
Peste durerile de ieri,
Cresc fabrici și uzine,
Și-n lungul șir de primăveri,
Speranțele de mâine.