Poezie

Poezie

tu îmi furi inima
și fugi cu ea, te rostogolești
râzi și mârâi la mine
că-i a ta, numai a ta
alerg după tine
și când te prind, te leg de filă
cum aș lega un inorog
de umbra lunii
dar tu șireată
îmi intri-n piept
râd zorii la noi
de noi, cine să mai vadă
trăim așa
un poet cu inima în poezie
ori poezie cu inimă într-o făptură
poate tocmai din motivul acest
numită om, vis, dor
neastâmpăr creator
și uneori chiar atât: poezie-inimă