Copii suntem

Copii suntem

copii suntem
cu rădăcinile în suflete de părinți
cu inimi XXXL sau doar cât un inel
pe deget de domnișoară
ce exersează la vioară în mansardă
când nucii și castanii aruncă în trecători
inimi de zei de aer și frunze
și alunițe de ploi și buburuze
copii suntem cu ochii mari
și piepturile burdușite de dor și speranțe
și de dolii care se aprind și ard
pentru cei care nu mai sunt
copii suntem când vine orice anotimp
ca și cum la împărtășanie am merge
în dimineață de Paști cu haine și încălțări noi
și sufletele mari, mari
copii, iubire, mergem azi și mâine
dacă mai avem mâine
în primăvară, vară, toamnă, atâta toamnă
că îți vine să strigi
tot aurul și arama vechilor comori
s-au răsturnat peste țări
și e încă iarnă cu zăpezi
să fie ogorul și livada bogate
și mergem împreună oameni oameni
și oameni de zăpadă
sunt încă zăpezi să acopere ura și moartea
colo sărăcia și sfidarea celor bogați
dincolo lăcomia și nepăsarea, și minciuna
dincolo o gaură de canal, o bancă ori un gang
cu ființe fără altă casă, luminând noaptea cu un chibrit
pașii timpului prea grăbit