Ce zare

Ce zare

ce zbor
cobor, heeei, fraţilor tei,
întindeţi braţele
mulţumesc, urc. eheeei, singur vântul
doarme în umbra norilor de ieri
l-am prins de călcâi
staaai…
ce gând zănatic
privesc o carte – nu
ea mă priveşte, mă citeşte
ca o fiinţă setoasă de zbor
voi părinţii mei
copii şi fraţi, şi iubire
voi oameni de oriunde
zburăm
sunt pline cerurile oraşelor şi satelor
cum de umbrele de păpădii
întindeţi gurile ţuguiate, fraţilor tei,
suflaţi, suflaţi, plutim
ca un val ce vine până la streaşină,
până la fereastră
până la umărul de visător
până la ţărm
alb vis, neîntrebată poveste
în aurul solar ce se cerne, se cerne
cum sentimentul că n-ai să mai vezi niciodată
decât cu sufletul