Cu tot alaiul ei pe ramuri,
Iar visul meu, întinerit,
Din frunze, flutură iar flamuri!
Din ce trecui, par mai ușor,
În ce rămân..., cum mi-e norocul!
Oricum e timpu-nșelător,
Din Primăvară-i uit sorocul!
Și nu-i mai simt și nu-i mai știu,
Durerea, până-i tristă Toamnă,
Când la căldură, stacojiu,
Beau vinuri noi, din poamă coarnă!