Leagă punți în largul zării,
Să nu cați numai la tine,
Ci mai mult, la soarta țării!
Și din măiestria-ți dată,
Să lași, barem un cuvânt,
Să străluce, în durată,
După tine, în vreun cânt!
Să te pomenească țara,
Vrednic om al vieții sale,
Cum din plug, strunind vioara,
Ai arat, până la stele!