Far stingher nemărginirii,
Eu anim cu-n soi de brumă,
Setea grea a omenirii!
Nu prea sorb nectar anteic,
Nu emit idei de geniu,
Nici nu voi cu vers proteic,
Să sufoc vre-un mileniu!
Las în vremi de epopee,
Vatra unui stins oracol,
N-o loviți cu vreo scânteee,
Că devine iar miracol!