Ce simte toamna...

Ce simte toamna...

Ce simte tomna când te pleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină,
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul setei de lumină?

Acolo-n coaja ta rotundă,
Sub riduri plângi iubiri pierdute,
Dar cum ții firea larg profundă,
Treci culmea viselor durute!

Și iar te pleci în toamne simple,
Iar frunze calci senin sub tălpi,
Pân-aplecarea ta se împle,
Și sfârâie lumini în lămpi!