Viaţa mea fu ziuă
Poezie de Mihai Eminescu despre Cer, Speranță, Noroc, Geniu, Zi De Naștere, Salariu, Zi, Amar, Singurătate, Foc
votează acum
adaugă un comentariu
Viaţa mea fu ziuă
Viata mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet dodat-ai apărut
O, îngere căzut!
Şi două stele negre luciră-n nengri foc
Pe cerul vieţei mele; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour şi de vis.
O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranţa divină a fugit;
Norocul şi-a stins steaua; de m-ai iubi măcar,
O înger de amar !
Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta,
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca,
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.
Data scrierii: 1868
Poezie de Mihai Eminescu despre cer, speranță, noroc, geniu, zi de naștere, salariu, zi, amar, singurătate, foc.
Mihai Eminescu 1850-1889, cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali
S-a născut pe: 15 jan 1850.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
