L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină!
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispita care-i poartă pică,
Știu demult și calea lui pribeagă,
Știu demult și steaua ce-l ridică!
Răi, vicleni, l-ademenesc din cale,
Sar bigoții să mi-l convertească!
Magii îl slăvesc cu osanale,
Pizmuindu-l că a prins să crească!