Amar de toți și de toate

Amar de toți și de toate

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu



Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut



Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se ştie
e goală rău şi e zurlie



Şi către cer cu faţa-n sus
prietenii cu toţi s-au dus


Costel Zăgan, Cezeisme II


“Poezie de Costel Zăgan”