eu
îți iubesc poezia
pe
de rost
În bancă
numai copilăria
visează
cai verzi
pe
pereți
Eu
încremenesc
cu
pixul
între dinți
Iart-o
îmi zici
acesta-i
prețul de cost
al
libertății
O simplă
figură de stil
îl aud
pe Viorel
râzând
în
hohote
Ți-a făcut-o
Costele
Închide cartea
că
ies
balaurii
în
stradă
Costel Zăgan, AMINTIRI EXTREME
“Poezie de Costel Zăgan”