DEŞERTUL DE CATIFEA (roman cibernetic)

DEŞERTUL DE CATIFEA (roman cibernetic)

88. Amintiri personalizate : PASCARU RODICA
Nu, n-am să-ţi scriu nicio amintire. N-am să-ţi spun nicio urare de început şi de sfârşit. Nu-ţi voi scrie pur şi simplu nimic.
Când vei ajunge la această pagină, şi dacă acest caiet va dăinui totuşi o bucată de vreme, priveşte cu atenţie rândurile albe , gândeşte-te la noi, la toţi, nu numai la mine : la el , ori la o altă ea . Ne vei revedea cu ochiul minţii pe toţi, şi printre ei şi pe mine, e imposibil să nu mă vezi, am fost şi probabil că voi rămâne cea mai înaltă dintre fete.
Dar văd că nu mă ţin de cuvânt, prin urmare nu-ţi mai scriu nimic...Te rog să contiunui să scrii, tu vei trăi prin poeziile tale : SĂ NU UIŢI ASTA !

Primeşte slova ce-ţi închin cu gândul şi cuvântul
Şi nu uita menirea ta a fost şi va fi scrisul
Însă nu flori , nu păsări şi nu ape vrem noi de la tine
Ci oameni vrem să cânţi cu ale lor dureri şi speranţe
Şi dacă vreodată ne vom reîntâlni
Cărţile tale să ne povestească
ce-ai mai făcut.
Rodica

89.Amintiri personalizate : MOSCALU PETRU
Cândva ne-am cunoscut, acum ne vom despărţi. Două clipe unite de patru ani. Ani în care am făcut parte din acelaşi colectiv de elevi.
Ar fi multe de spus despe acest timp şi oamenii care l-au făcut să existe. Eu îţi pot doar spune că acel timp a favorizat consolidarea colectivului din care am făcut parte cu toţii, ducând şi la autocunoaşterea noastră.
Bănuiesc că nu ai o părere prea bună despre mine, şi cred că ştiu de ce, însă nu mai are niciun rost acum să mai despicăm firul în patru. El, firul, deja începe să cedeze!
Aşa cum a spus toată lumea o spun şi eu : ai fost un bun coleg şi cred că aşa şi vei rămâne în continuare.
Din partea mea să ai parte numai de succes în viaţă!
Petru


90. Amintiri personalizate : MURARIU VALERIAN
Stimate coleg,
Cineva, nu mai ştiu cine, spunea : "Dacă vrei să-ţi placă lucrurile, priveşte-le de departe ; iar dacă vrei să le cunoşti, priveşte-le de aproape!"
Cred că atunci când ai luat iniţiativa să lansezi acest caiet, ai plecat de la dorinţa de a-ţi cunoaşte colegii, părerile lor, pentru a-i putea înţelege mai bine, pentru a nu-i judeca greşit. De aceea îmi vine foarte greu, - dar trebuie, voi fi sincer şi fără ocolişuri.
Ne-am cunoscut în anul I, dar mai bine începând cu anul al II-lea, de când am devenit colegi de clasă.
Nu cred că există vreun coleg cu care eu să nu mă fi ciorovăit sau pe care să nu-l fi enervat ,atunci când îi era lumea mai dragă şi prin urmare , de vreo câteva ori te-am provocat şi pe tine şi am observat că luai o cu totul altă atitudine faţă de mine, decât ceilalţi colegi.
Cineva, răsfoind acest caiet am aflat, spune că eşti o fire prea poetică, visătoare şi melancolică, însă eu nu sunt cu totul de acord cu aceasta.
Într-adevăr, că ai înlinaţie şi talent pentru poezie, cum puţini au avut şi încă şi mai puţini au, nu pot contesta, dar că ai fi prea melancolic, da, aici protestez!
Am observat că-ţi plac glumele, însă nu de orice gen, că ai subiecte de conversaţie foarte diverse , că, într-adevăr, um om cult ar avea în tine un partener agreabil, care ştie să conducă şi să întreţină conversaţii interesante , şi de aceea foarte puţini ţi-ar putea fi parteneri de dialog, cu atât mai puţin eu , care nu sunt decât un excelent birjar.
Dio, dacă vei reuşi să înlături aparenţele şi să pătrunzi în adâncul sufletului vei descoperi adevăratul om ce este nevoit, din nenumărate motive, să apară în această postură.
Vreau să închei urându-ţi mult succes în viaţă şi multă fericire!
* E greu să lupţi împotriva inimii tale, dar înfrângerea ei îl arată pe omul chibzuit.
* Cel mai frumos ceas al trecutului este sinceritatea unei prietenii.
* Uită necazurile, dar nu uita ce te-au învăţat ele!
Dintre cei mai buni profesori,
Cântăriţi chiar cu balanţa,
Cel mai bun este acela
Care-a inventat vacanţa!
Valerian,08.06.1976
91.Amintiri personalizate : COJOCARU ALMERIA
Atât sfârşitul cât şi începutul unui drum, se apropie de noi, clipă de clipă, pas cu pas. Şi ca fiecare dintre noi probabil că ţi-ai propus deja, o fi şi timpul, nu ?, drumul pe care doreşti să-l urmezi după absolvirea liceului.
După cum ştim cu toţii, orice început de drum este dificil, şi pentru depăşirea acestui moment ne încearcă emoţii şi sentimente numeroase şi chiar contradictorii.
De ce vrei oare să-mi reaminteşti despre ceea ce va trebui să realizez peste un an, acum, cu acest caiet!? Şi totuşi îţi dau perfectă dreptate!
Nu poţi realiza trecerea peste un examen al vieţii fără să te gândeşti la el din toate punctele de vedere şi să nu te pregăteşti să-l întâmpini în mod corespunzător, adică depăşindu-l cu brio!
Suntem tineri! Cu voinţă putem realiza tot ceea ce dorim! Deoarece ştiu că ai voinţă, sunt sigură de reuşita ta şi-ţi urez : BAFTĂ!- la examenele la care te va supune viaţa.
Probabil, cum este şi firesc, doreşti să ştii părerea mea despre tine. Am fost colegi doi ani de zile, şi recunosc, te ştiu doar din manifestările tale...exterioare.
Am observat că te porţi întotdeauna frumos cu colegii, atât în şcoală cât şi în afara ei. Nu a avut nimeni de obiectat ceva despe tine, nici vreun coleg, nici vreun tovarăş profesor, nici depre învăţătura, nici despre comportarea ta.
Chiar şi în situaţii mai deosebite, ai ştiut să alegi calea cea dreaptă-atât în gândire, cât şi în ţinuta cotidiană-modestia fiindu-ţi o caracteristică de bază.
Îţi doresc ceva mai mult curaj, acum, şi în viaţă. Omenia, curajul şi modestia înving orice obstacol!
Colega ta,
ALMERIA, 4 IUNIE 1976

Costel Zăgan

“Proză de Costel Zăgan”