EPISTOLA VÂNTULUI DE PRIMĂVARĂ

EPISTOLA VÂNTULUI DE PRIMĂVARĂ

Dragi Copii,

Viața la țară-i solicitantă, mai ales când ești pensionar și-ți pierzi vremea doar cu tine și prietenii din bibliotecă.

Lumea zice c-aș fi cam leneș. Eu nu am însă niciun motiv să o contrazic.

Oricum, nici nu fug după muncă, nici nu fug de ea. Dacă este-i foarte bine, dacă nu, toată lumea-i mulțumită.

Să zicem.

Cu cât trece timpul, cu atât mai mult semăn cu voi: adică nu-mi pasă decât de învățătură!

Glumesc?

Nu știu. Voi ar trebui să știți mai bine. Și poate că știți, însă nu vă lăudați.Singura voastră mândrie rămânând copilăria: raiul pe care Dumnezeu l-a uitat pe pământ.

De-aia sunt prieten cu vântul ăsta de primăvară: că bate numai spre copilărie!

Costel Zăgan, EPISTOLE DIN ALBEȘTI

“Proză de Costel Zăgan”