Niciodatã

Niciodatã

Niciodata,
Nu ar mai ninge,
Cu zbuciumul valurilor,
Din bataile inimilor noastre,
Daca nu ai fi tu,
Ingerul cuvantului,
Destin.

Niciodata,
Infinitul nu ar mai fi prins,
In gratiile surasului tau,
Devenind un soare al nemuririi,
Imbratisarilor noastre,
Daca nu ai fi tu,
Speranta a tot ceea ce da sens,
Vietii.

Niciodata,
Visul iubirii nu ar fi scapat,
De zorii care-i ucid,
Eternitatea propriei sale amintiri,
Ingenunchind in fata Timpului,
Daca nu ai fi tu,
ªansa prin care iubirea eterna,
Zambeste mortii,
Sfidand tot ce e trecator.

Niciodata,
Rasaritul inimii mele,
Nu ar fi mai aprins,
Ca-n nemurirea acestei zile,
De flacara ce arde orice intrebare,
Daca nu ai fi tu,
Fara sa -mi pot explica,
De ce totul devine inutil,
In afara istoriei iubirii noastre.

“Proză de Sorin Cerin”