Aş vrea să fiu ca unul din acei ce trec prin noapte cu...

Aş vrea să fiu ca unul din acei

ce trec prin noapte cu sălbateci cai,

cu facle-asemeni unui păr bălai

ce fâlfâie în vântul goanei lor.

Nainte-aş vrea să stau ca într-o luntre,

mare şi ca un steag desfăşurat.

Sumbru, cu auriul coif brăzdat

de iuţi sclipiri. Şi-n rânduri, după mine,

zece bărbaţi, de-a mea întunecime,

având aceleaşi coifuri schimbătoare,

ba negre, vechi şi oarbe, ba străvezii şi clare.

Şi cineva alături deschide drum, şi ţipă

o trâmbiţă ce-n fulgere se zbate,

şi ne deschide o grea singurătate,

prin care trecem ca un vis de-o clipă:

În urma noastră case-ngenunchează,

în faţă uliţele-adânc se-ndoaie,

luăm pieţe cu asalt, ce fug de groază,

şi caii ropotesc, şi-i ca o ploaie.