Aş vrea să mor alăturea de tine şi tâmpla lângă tâmpla ta...

Aş vrea să mor alăturea de tine

şi tâmpla lângă tâmpla ta s-o pun,

că, ascultându-ţi gândurile bune,

să ştiu dacă mai eşti şi-acuma bun

şi fără ascunziş ca mai nainte,

şi să te-ntreb dacă-i adevărat

că nu mă mai iubeşti şi m-ai uitat.

E lumea rea pe-aicea şi mă minte

c-ar fi aşa, dar dacă te-aş vedea,

cu gura, de pe ochi şi de pe gură

îndepărtând oricare vrajă rea,

iubirea din tăciunele de ură

aş reaprinde-o şi ne-am recunoaşte,

mirându-ne c-atâta învrăjbire

în suflet din cuvinte poate naşte.

Şi-am fi pe urmă cum îs două fire

într-o împletitură, să nu poată

o umbră între noi să se strecoare

şi astfel să-mi întunece c-o pată

surâsul care-mi ţine loc de soare.