E călătoare! A ieşit din muşuroi furnica şi-a pornit, cum face în fiecare dimineaţă, a pornit să vadă lumea... Ea ştia că ochii duc şi mintea întoarce; că, văzând multe, ştii destule şi ai de unde da şi la alţii. Şi ce fericire să călătoreşti...ECitat de Emil Garleanu despre minte
Nu trebuie sa fii cat un munte de mare ca sa poti judeca. Ci de-ai fi cat o neghina, ori cat un fir de colb, daca ai in capusorul tau scanteia dumnezeiasca ce cuprinde lumea, ti-i de ajuns: stii ce esti, de unde vii si-ncotro trebuie sa te indrepti.ECitat de Emil Garleanu despre minte
În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoţate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăştiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac şi le-a venit mai la socoteală. La o parte, aşa, să le poată vedea pe...ECitat de Emil Garleanu despre minte
Când mi-ai jurat pe veci iubire, Ai fost cu-ncredere-ascultată... Uitasem că-ntr-o minte scurtă Şi veşnicia e scurtată.ECitat de Emil Garleanu despre minte
Gândurile îi năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea aţipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. Mă rog, n-aş putea-o vedea şi eu pe dihania asta? Ce...ECitat de Emil Garleanu despre minte
În mintea lui îşi înjghebă planul. Să se suie pe luger în sus, să meargă, să meargă şi să meargă, până în vârf; şi de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură – sau o vedea el ce-o face. Atunci se mişcă din nou şi,...ECitat de Emil Garleanu despre minte