Bâjbâiam prin întuneric, Era un cer pâclos, cu doar...

Bâjbâiam prin întuneric,

Era un cer pâclos, cu doar cateva stele

Dupa care încercam să mă ghidez pe cât de bine eram în stare.

Era ora nouă; mă străduiam să ajung acasă.

Deşi ţinusem drumul,

Cumva mă rătăcisem.

Apoi, cu mers nesigur am trecut printr-o poartă în curtea cuiva

Şi am strigat în gura mare:

Hei, Violonistule! Ei, Mr. Jones

(Credeam ca e casa lui şi că el mi-ar fi putut arăta calea. )

Dar cine a ieşit afară, dacă nu A. D. Blood,

În cămaşă de noapte, agitând un ciomag

Şi înjurând blestematele de restaurante

Şi criminalii care cresc în ele? !

Tu, beţivule de Oscar Hummel, a spus,

Cum stăteam acolo clătinându-mă încoace şi încolo

Sub loviturile de ciomag –

Până când am căzut mort la picioarele lui.