Banca părăsită, de vreme roasă, este uitată maşina...

Citat de Viorel Muha

Banca părăsită, de vreme roasă, este uitată

maşina străzii trece cu fum, încă gros

aplecată o floare ruptă, sprijină gardul

inima îmi stă singură, numără toamne

strig tăcerea care îmi acoperă glasul

palmele le orândueisc în cuvinte scrise

aşez trei boabe de cafea pe-o carte de joc

tai felii de pâine în şapte zile, mă împărtăşesc

în ceasul luminii bat, el face mult zgomot

sfârşitul lunii nu-mi ajunge, să mă încălzesc

ciorapul de călcâi îl deşirez, altul să poată merge

nimeni nu mai cântă, decât uşa liftului trântită

caligrafic, ceasuri din puncte pe tavan desenez

iubirea nu ştie să mă găsească, nu mai visez

în staţie mă uit şi mă ninge ca om de zăpadă

copii aruncă cu visuri pe fereastră, fulgii au zburat

paharul s-a uscat într-o picătură mică de apă

am setea rămasă de tine în mine, te doresc

uşa nu se aude, telefonul tace, eu nu mă trezesc

la capătul oraşului ea se uită tristă, aştept

Viorel Muha
Citat de Viorel Muha.

Viorel Muha Scriitor, poet, eseist, filozof, intelectual din România

Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=