Caută în citate: consta, pagina 42

Peripeţiile conştiinţei au fost peripeţiile omului istoric.

Citat de Constantin Noica

Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultură iese din timp.

Citat de Constantin Noica despre indiferență, timp, cultură, înțelepciune, istorie, politică, lucruri

E o mutilare să-ţi identifici şi dezvolţi o vocaţie unilaterală. E o mutilare a mutilării să n-o identifici şi să rămâi în sărăcia ta.

Citat de Constantin Noica despre sărăcie, tinerețe, înțelepciune

Nu ştim unde ne este esenţialul. Alegem între una şi alta, în fiecare ceas al vieţii, dar fără controlul legii noastre. Sau poate: fugim de propria noastră lege, alegând.

Citat de Constantin Noica despre esențial, tinerețe, lege, înțelepciune, viață

Trebuie să te preferi, permanent, iar acum la propriu: să nu mai citeşti cărţile altora, cât să le scrii pe ale tale. Şi totuşi ce mult e din gândul tău într-unele cărţi ale altora. Singurul drept de a te prefera: că nu sunt acolo şi cele...

Citat de Constantin Noica despre cărți, scris, înțelepciune

Oamenii de azi nu sunt apropiaţi unul altuia de un liant, ci doar de un conectiv.

Citat de Constantin Noica despre tinerețe, înțelepciune, oameni

Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţial e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii.

Citat de Constantin Noica despre filozofie, esențial, oameni

Lamentabilul principiu nimeni nu e de neînlocuit. Dar tocmai la asta trebuie să tinzi, la o societate cu oameni de neînlocuit, ca un organism. Pe când aşa, omul e piesă de schimb şi totul e mecanism. (Creierul nu-şi reface celulele. )

Citat de Constantin Noica despre principiu, tinerețe, societate, înțelepciune, oameni

Te iau în braţe: mersul meu să fie mersul tău. Îţi cânt ceva. Cântecul meu să fie vibraţia ta. Scriu o carte: emoţia mea în idee să fie a ta. Vreau să sporesc prin tine. Tot ce mă sporeşte e adevărat.

Citat de Constantin Noica

Ce are de dat un spirit feminin? O singură fericire, un singur extaz. Şi toată tehnica feminităţii e de a pulveriza acea fericire în nenumărate fericiri, într-o succesiune şi devenire de fericiri minore. Căci ea pleacă de la fiinţă şi atunci caută...

Citat de Constantin Noica despre fericire, extaz, ființă, bărbat, spirit, căutare, singurătate, timp

Am rămas faţă în faţă, încordaţi, cu ochii ţintă unul la altul, traşi parcă de firul acesta întins care ne lega privirile, el câinele şi eu omul. Simţeam că-i e frică de mine şi nu mă putea împiedica să-mi fie frică de el. Nici unul nu se mişca,...

Citat de Constantin Noica despre față, frică, relație, oameni, dreptate, ochi

În fizică nu contează mişcarea, nu viteza, ci (ca la Galilei) acceleraţia. La fel şi dincoace: dacă poţi accelera destinul cuiva.

Citat de Constantin Noica despre viteză, fizică, tinerețe, destin, înțelepciune

Îmi plac curbele căilor ferate. Sunt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor. Ştiu şi inginerii ceva. Dar...

Citat de Constantin Noica despre trenuri, viteză, viață

Devenim ceea ce suntem.

Citat de Constantin Noica

Pe toţi ne preia pustia generalităţii.

Citat de Constantin Noica

Fă ce-ţi place ţie - plus ce le place altora. Dacă nu le place altora, nu-ţi place nici ţie, în fond.

Citat de Constantin Noica despre tinerețe, înțelepciune

Nimic nu e bun, dacă nu are în el infinitatea, partea lui Dumnezeu.

Citat de Constantin Noica despre dumnezeu, nimic

Întâlnesc câţiva tineri în jurul a 30 de ani, supăraţi, nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viaţa pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viaţa, dacă nu au investit nici o miză?

Citat de Constantin Noica despre tinerețe, viață

Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.

Citat de Constantin Noica despre tinerețe, înțelepciune, frumusețe, lume

Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină. Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? Începând de când? Şi mă gândesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunându-i: Românii nu sunt nimic; ei devin ceva.

Citat de Constantin Noica despre eternitate, probleme, ființă, nimic