Chiar de la început am suspectat ceva – Ea era atât de...

Chiar de la început am suspectat ceva –

Ea era atât de calmă, şi mai mereu cu mintea în altă parte.

Într-o zi, am auzit uşa din spate închizându-se,

În timp ce intram prin faţă; l-am văzut strecurându-se

Prin spatele afumătorii în gradină

Şi alergând peste câmp.

În acea clipă aş fi fost în stare să-l ucid.

Apoi, în ziua când, plimbându-mă lângă Al Patrulea Pod,

Fără un băţ sau o piatră în mână,

Deodată l-am văzut stând acolo,

Speriat de moarte, încercând să-şi stăpânească iepurii,

Şi tot ce am putut să spun a fost: Nu, nu, nu,

În timp ce el a ţintit şi a tras drept în inimă.