Frumos şi pur, aşa ca la-nceput, Mă aflu pe un ţărm...

Frumos şi pur, aşa ca la-nceput,

Mă aflu pe un ţărm necunoscut,

Un ţărm rotit din zare până-n zare

Cu vânt amar, cu scoici, şi-n depărtare

Cu argintate, tulburi estuare.

Mi-s zilele şi casa de nisip;

Nici nu mai ştiu: sunt chip, sunt arhetip?

Când trupul meu se-apleacă peste unde,

Cel din adânc tresare şi se-ascunde —

Şi totuşi, fără caznă, mă regăsesc oriunde.

Căci între împrejuru-mi şi suflet nu-i nimic:

Nu pot şi nu încerc să le despic

Cerul de cer şi soarele de soare,

Marea de mări, uitarea de uitare...