Moment de seară într-o gară mică, până să cadă cea dintâi...

Moment de seară într-o gară mică,

până să cadă cea dintâi zăpadă,

ceasornicul cu limbile-n tăgadă,

gazorniţa cu afumată sticlă

şi-n jur pustiul. Prind să se străvadă

ierburi ce nu-s şi-n liniştea pitică

se subţiază şinele de-o frică

prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.

Stai şi aştepţi un tren ce nu opreşte

în gara care blând se-nzăpezeşte

şi căreia luminile îi treieri

dar iată-l, înaintea ta cum creşte,

fereşti de-o clipă îţi sculptează-n creier

şi curge-apoi pe şiruri lungi, de greieri...