Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surd în noaptea...

Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surd

în noaptea de echinox,

amintiri

şi ierburi văratice

le regăsesc pe acelaşi pervaz de fereastră

în casa veche a serdăresei...... Cândva, rostind versuri, aici,

trăiam un echinox intim, hotar

între adolescenţă şi bărbăţie,

şi, pentru o clipă,

păream o statuie ciudată,

despicată în două, pe neaşteptate,

din tălpi până-n creştet.

O jumătate a trupului

se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,

în vreme ce umbra celeilalte

cutreiera, învingătoare, stelele.

Când statuia a redevenit întreagă

m-am privit într-o frunză

şi m-am văzut mai matur,