Oricine-ai fi: tu seara ieşi afară din cameră, unde tu...

Oricine-ai fi: tu seara ieşi afară

din cameră, unde tu totul ştii;

casa ţi-e ultima povară:

oricine-ai fi.

Cu ochii obosiţi ce-abia mai pot

Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,

în faţa lui ridici copacul negru tot

şi-l pui mlădiu şi singur cerului altare.

Şi lumea ai creat. Şi ea e mare,

ca un cuvânt ce pârguie în pace.

Şi cum voinţa ta-nţelege sensuri rare,

ea lasă tandru ochii tăi să plece...