RozLume roz, şosete roz, lacrimi roz, suspine roz, Doamne...

Roz

Lume roz, şosete roz,
lacrimi roz, suspine roz,
Doamne sânt bolnav de roz,
fufe roz, şantaje roz,
şi bufoni cu ghete roz,
boaşe roz, caiafe roz,
mă sufoc de-atâta roz,
deşi sânt puţin sfioz,
eu pe toate le miroz,
fiindcă am nănău bengoz,
când mă scarpin în găoz.
Babele sânt babe roz,
hoaşte roz, conflicte roz,
cazaciocul este roz,
până şi minciuna umblă
tot în crinoline roz.
Fraze roz, cerneală roz
gratii şi cătuşe roz,
boarfe roz, paiaţe roz,
rai baro în straie roz,
doar în şatră e jegoz,
şi pute a mangaloz.
Doamne, sânt bolnav de roz,
când e negru, eu văd roz
şi mă vait că nu e roz;
deşi sânt bolnăvicioz
şi la băsănău buboz,
am să fac din cioace roz,
ceva foarte fioroz,
ras în cap şi puchinoz.
Lacrimi roz, spitale roz,
greaţă şi pilule roz,
paturi roz, bandaje roz,
doctorul ce mă priveşte,
este un călu pufoz,
care trece prin saloane,
ca un împărat duioz,
moaşele vorbesc în roz
despre ceva caraghioz,
iar acum, când este iarnă,
şi e veacul friguroz,
când viforniţa te taie
cu satârul pân la oz,
mi se spune că-s eretic,
că băşina este roz,
şi că umblă prin ismene,
ca Nataşa prin colhoz,
mi se spune că-s eretic,
şi că sânt libidinoz,
că am meclă de pahonte
şi de zurbagiu haioz,
că dintre poeţii lumii
am rămas cel mai scârboz