Ascultă cum ninge, iubitoApoi viforniţaîmi aminti de...

Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, voce, acasă, casă, zi de naștere, viață

Ascultă cum ninge, iubito

Apoi viforniţa
îmi aminti de vocea tatei
abia întors de pe front.
Dumnezeule,
parcă viaţa mea nici n-a fost
şi parcă s-a dus fără rost,
doar tu mă mai aştepţi în prag,
şi cobori mâinile într-un semn
care vrea să fie de împăcare,
poate împăcarea lui Cain cu Abel,
după ce au văzut că o frunză
nu poate fi ascunsă
decât într-un copac.
Cobori mâinile într-un semn
care mă poartă spre casă,
e iarnă, e frig,
linţoii de vrajă
s-au aşternut în crâng.
Fii bună, ca în anii trecuţi
şi povesteşte-mi ceva
despre zăpezile ce s-au dus
ori spune-mi ce vrei,
spune-mi ceva ce nu s-a mai spus
sau ascultă vântul
cum se zbate de ieri,
ca o veveriţă prinsă în sac,
ascultă cum ninge, iubito,
de parcă ar ninge de-un veac.

Valeriu Armeanu
Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, voce, acasă, casă, zi de naștere, viață.

Elegii, Editura MJM Craiova, 2012

Valeriu Armeanu

Valeriu Armeanu 1946 Poet

Perioada de viaţă: 1946
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=