Şi trupul femeii rămase în iarbă şi lumină multă vreme acolo, ca o albie de râu; o, de-ar seca oasele mele, lăuntrul meu de s-ar preface-n caval ca să zacă în el toate suspinele mării. Şi ieri i-am căutat chipul pe străzi, printre molii şi igrasii, pe docuri, printre maimuţe şi foi de papirus şi chiar la estuarul unei vagi somnolenţe, unde cohorte de fluturi scoteau la licitaţie furtuni de nisip, dar trupul femeii rămase în iarbă şi lumină multă vreme acolo, ca o albie de râu.Valeriu Armeanu