Mi se face frig, Maria şi strig prin casă numele tău; coşmaruri şi grilaje, în fond, aruncate pe străzi, în vreme ce eu nu sânt decât un cimitir de ninsori, rambursate greşit. Aş putea să-mi scuip plămânii în antreu ori să mi-i scuip într-un oarecare poem, dacă n-aş şti că tu cu mâinile tale mă arunci în acest animal pe care în fiecare zi îl înveţi câte puţin cum să moară. Mi se face frig, Maria şi strig prin casă numele tău; coşmaruri şi grilaje, în fond, aruncate pe străzi, până şi carnea mea devine o viforniţă pe care o spulberă iarna la geam, iar gura ta e mai caldă şi vine din păcate mai vechi, încât ninsoarea de-afară parcă ia chipul acestei poveşti.Valeriu Armeanu
Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, coșmar, nume, acasă, casă, povești, păcat, greșeală, animale, animale de companie.