Maria Mi se face frig, Mariaşi strig prin casă numele...

Maria

Mi se face frig, Maria
şi strig prin casă numele tău;
coşmaruri şi grilaje, în fond,
aruncate pe străzi,
în vreme ce eu nu sânt
decât un cimitir de ninsori,
rambursate greşit.
Aş putea
să-mi scuip plămânii în antreu
ori să mi-i scuip
într-un oarecare poem,
dacă n-aş şti că tu
cu mâinile tale
mă arunci în acest animal
pe care în fiecare zi
îl înveţi câte puţin
cum să moară.
Mi se face frig, Maria
şi strig prin casă numele tău;
coşmaruri şi grilaje, în fond,
aruncate pe străzi,
până şi carnea mea
devine o viforniţă
pe care o spulberă iarna la geam,
iar gura ta e mai caldă
şi vine din păcate mai vechi,
încât ninsoarea de-afară
parcă ia chipul acestei poveşti.