Caută în folclor: intelept, pagina 10
Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa.
Prostul nu ştie să preţuiască înţelepciunea; cel care nu iubeşte, nu ştie să preţuiască iubirea.
Cu înţelepciunea te naşti, prostia o înveţi.
Înţelepciunea este înnăscută, prostia se învaţă.
Nu poţi cumpăra înţelepciune la târg dacă nu e deloc acasă.
Un penny înţelepţeşte, o liră, prosteşte.
Este mai bine să plângi alături de cei înţelepţi, decât să râzi cu cei păcăliţi.
Omul poate dobândi cunoaştere, dar nu înţelepciune. Unii dintre cei mai mari proşti erau oameni învăţaţi.
Cu timpul şi răbdare dobândeşti înţelepciunea.
Prostiile spuse de un om bogat trec drept lucruri înţelepte.
Nu putem direcționa vântul, dar putem ajusta pânzele
Seara crăciunului nost' Mare bucurie-o fost
Seara crăciunului nost'
Mare bucurie-o fost
Și-a fost bucurie-n lume
De-asa mare minune
Iosif cu sfânta Maria
Pornit-au călătoria
Și-au ajuns într-un oraș
Și-au cerut puțin sălaș
Să îi lase să se culce
Noaptea-n drum să nu-i...
Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit
A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...
Cei doi băieți părăsiți
Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...
Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se...
Cei trei fraţi împăraţi
A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...
Fata săracului cea isteață
A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...
Palatul de cleștar
Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.
Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...
Spaima zmeilor
A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...















