Caută în folclor: judecat, pagina 2

Nu mi-e că m-a chiorât ciocârlia, dar mi-e că m-a judecat corbul.

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Ileana cea șireată

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie și mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât...

Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii,...

Sus în slava ceriului

Refren:

Sus în slava ceriului
Domnuleț, Doamne din cer
În mijlocul Raiului.


Mândră masă mi-e întinsă
Și de sfinți masa-i cuprinsă.


Dar Ia masa cine mi șade?
Șade Bunul Dumnezeu,


Cu loji...

Porumbul nu se poate aştepta la dreptate când judecătorii sunt găini.

Când satrapul intră-n casă, judecătorul iese.

Cel ce plânge înaintea judecătorului îşi pierde lacrimile.

Instanţa e corectă, dar judecătorul e strâmb.

Pentru dezlegare de farmece, vrăji și descântece: Psalmii 24, 37, 50, 53, 139

Psalmul 24:

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei....

La sfârşitul luminii

Trâmbiţa-vor îngerii
La mulţi ani, la mulţi ani
Trâmbiţa-vor îngerii

Din patru colţuri de lume
La tot omul pe-al lui nume
La mulţi ani, la mulţi ani
La tot omul pe-al lui nume

Să iasă la Judecată
Morţii cu cei vii...

Chiar omul cu judecată greşeşte câteodată.

Plete lungi si minte scurta, judecata mai marunta.

La doua zeci de ani domneste sentimentul, la trei zeci de ani vointa, iar la patruzeci, judecata.

Doina Cântecul răzeşului

Cântecul răzeşului

Frunză verde de cireş,
Lung e drumul până la Iaşi,
Lung e drumul şi bătut
Din Siret şi până-n Prut!
Nu-i bătut de car cu boi,
Ci-i bătut tot de nevoi
Şi de păcatele mele
Cele multe, cele grele!
Ard-o focul...

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...