Caută în folclor: risipeste

Când risipeşte bărbatul, arde casa pe jumătate; când risipeşte femeia, arde toată casa.

Înţeleptul adună şi prostul risipeşte.

Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.

Nu imita cocoşul care, suit pe grămada de orez, risipeşte cu picioarele ce a fost strâns cu atâta greutate.

Cu lingura, îngrămădeşte; cu polonicul, risipeşte.

Tatăl adună paiele ca aurul, fiul risipeşte aurul ca paiele.

Cinstea se adună greu, dar se risipeşte uşor.

Strânge cu acul şi risipeşte cu lopata.

Unul adună, altul risipeşte.

Cu acul le strânge şi cu lopata le risipeşte.

Lopata grămădeşte şi sapa risipeşte.

Muierea când lipseşte, casa se risipeşte.

Sărac nu-i acel care munceşte, dar cel care risipeşte.

Am o closca:
Noaptea strange puii
Si ziua-i risipeste.

Raspuns: puiii

Iubirea este singurul bun care se înmulţeşte când se risipeşte.

Daca risipesti meiul, anevoie-l aduni.

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Cea dintai calitate a vorbirii este sa nu risipesti doua cuvinte acolo unde ar fi suficient unul singur.

Economia dă săracului ceea ce risipa fură bogatului.

Avarul nu are şi risipitorul nu va avea.