Luăm un cuțit de oțel și facem cruci peste o cană cu apă, ori peste locul dureros, zicând:
Bubă bubată,
Înapoi îndărăt,
Draga mea , sora mea:
Că eu acum te văd,
Acum te trimit îndărăt,
Mai mult nu crește,
Ci te topește:
Ca spuma de pe mare,
Ca roua de sfântu soare,
Ca stropitul în cărare.
Nu roși, nu albăstri,
Nu coace, nu sparge,
Nu junghie, nu mânca,
Nu înfiora, nu umfla,
Și nu învenina,
Rădăcină nu prinde,
Viță nu întinde.
Ci te du în loc necercat,
Unde cocoși negri nu cântă,
Unde oameni nu umblă:
La râpa Măgurii (Gânțulești),
Omul (cutare) să rămână,
Curat și luminat
Ca Dumnezeu când l-a dat. Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari
Vrăji și descântece Româneşti