Se descântă cu perie în tărâţe, cu care mai apoi se va afuma seara.
Leoaico,
Moroaico,
Colţato,
Zâmbato,
Despletito,
Muma Pădurii
De ziua,
De noapte,
Du-te la dealul ardealului,
Că copilul are mamă şi tată,
Să-l înconjoare,
Să-l înfioare,
Să-l deştepte,
Să-l adoarmă;
Du-te la dealul Ardealului,
La sălaşul tău,
La copiii tăi,
Că acolo este un copaci mare, rotat,
Să-i razi rădăcinile,
Să-i mănânci vinele,
Pe copil să-l laşi
Curat,
Luminat,
Ca Maica Precestă ce l-a lăsat.
Muma Pădurii este un personaj din mitologia romanească. În tradiția populara romanească este o vrăjitoare considerata o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanța.
Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi precum Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urma este prezentat ca fiul al ei. Muma Pădurii trăiește singuratică ni inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.
La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică. Tudor Pamfile - Mitologie româneasca, cit. Daniil Ionescu, A. Daniil - Culegere de descântece din jud. Romanaţi
Vrăji și descântece Româneşti