Descântec de mușcatul șerpilor

Descântec de mușcatul șerpilor:

Sub o tufă-n poieniță
Este-o fântâniță
Și-n fântână-o pietricică
Rece, vinețică,
Și sub piatra-un șerpurel
Cu dinți de oțel.
Dinții apuc de piele, pielea de carne, carnea de os
Și prin trup trece un fulger veninos.
Dar cum iese dintre nori
Fulgerii strălucitori,
Celui șerpurel
Așa să iasă din os, din carne, din piele
Ce sta sub pietricică
Mușcăturile rele
În fântâna mica,
De dinți de oțel
Sub tufa sălbatică.