A purces N.
Pe cale, pe cărare,
Gras și frumos,
Tare și voios.
La mijloc de cale întâlnitu-l-a
Leul cu leoaica,
Zmeul cu zmeoaica,
Rodie Doamna cu toate fetele
Și toate nevestele
Și a zis să le cânt cântecul
Și să le joc jocul,
Iar eu nici cântecul nu le-am cântat,
Nici jocul nu le-am jucat.
Ele mai tare s-au mâniat,
Carnea mi-au mâncat,
Sângele mi-au băut,
Ca pe-un fuior de cânepă m-a sfărmat,
În mijlocul drumului m-a aruncat,
Iar eu am purces cu glas mare până-n ceruri,
Cu lacrimi până-n pământ,
Nime-n lume nu m-a auzit,
Decât Maria, Sfânta Maria,
Maica Domnului
Din poarta cerului
M-a auzit
Și m-a văzut.
Cum m-a văzut,
Milă i s-a făcut,
La mine a venit.
- O, N., de ce plângi,
De ce te mișelești?
- Cum n-oi plânge, Maica Preacurata,
Și cum nu m-oi mișela,
C-am purces pe cale,
Pe cărare,
Gras și frumos,
Tare și voios.
La mijloc de cale,
Întâlnitu-m-a le cu leoaie,
Zmeu cu zmeoaie,
Rodii Doamna cu toate fetele
Și cu toate nevestele
Și-a zis să le cânt cântecul
Și să le joc jocul.
Iar eu nici cântecul nu le-am cântat,
Nici jocul nu le-am jucat.
Ele mai tare s-au mâniat,
Carnea mi-au mâncat,
Sângele mi-au băut,
Ca pe-un fuior de cânepă
M-au sfărâmat.
În mijlocul câmpului m-au aruncat,
Iar eu am purces
Cu glas mare par' în ceriu,
Cu lacrimi până-n pământ,
Nime-n lume nu m-a auzit,
Decât Maria, Sfânta Maria,
Maica Domnului
Din poarta cerului
M-a auzit
Și m-a văzut.
- O! tu leu cu leoaie,
Zmeu cu zmeoaie,
Ieșiți de la N.,
Din santa,
Din cosanta,
Din creierii capului,
Din auzul urechilor,
Rădăcina măselelor,
Din vederile ochilor,
Din sute de nodurele,
Din mii de încheieturele,
Ca cu mătura v-oi mătura,
Cu săgeata v-oi însăgeta
Și cu limba v-oi descânta.
Și vă voi arunca în strohu marii;
Acolo vă așteaptă
Masa-ntinsă
Cu făclii aprinse.
Să rămâie N. curat,
Luminat,
Ca aurul cel curat,
Ca argintul cel strecurat,
Ca Domnul ce l-a zidit,
Ca maica-sa ce l-a făcut.
(N. = numele persoanei) Vrăji și descântece Româneşti