Doina: Baba Cloanta Sede baba pe calcaie În tufarul cel...
votează acum
adaugă un comentariu
Doina:
Baba Cloanta
Sede baba pe calcaie
În tufarul cel uscat,
Si tot cata ne-ncetat
Cand la luna cea balaie,
Cand la focul cel din sat.
Si tot toarce cloanta, toarce,
Din masele clantanind
Si din degete plesnind.
Fusu-i repede se-ntoarce,
Iute-n aer sfaraind.
"Fugi, Urate! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
În pustiu intunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mandrei, Fat-Frumos.
De-a veni el dupa mine
Sa-1 iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
Cum se-ntoarce fusul meu!
Iar de n-a vrea ca sa vie,
Dare-ar Duhul necurat
Sa fie-n veci fermecat
Si de-a Iadului urgie
Vecinic sa fie-alungat!
În cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i fie graiul prins,
Iar Satan, c-un fier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n foc nestins!
Fiara-Verde sa-1 goneasca
Cat va fi camp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-1 munceasca
Sange-Ros si Hraconit!"
Toarce baba, mai turbata!
Fusu-i zboara nevazut,
Caci o stea lunga-a cazut,
Pe luna s-a pus o pata
Si-n sat focul a scazut:
"Draga puiule, baiete,
Trage-ti mana din cel joc
Ce se-ntoarce langa foc,
S-ochii de la cele fete,
Cu ochi mari, far' de noroc.
Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oi canta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descanta.
Vai! din ziua cea de vara
Cand, prin lunca ratacit,
Cantai Doina de iubit,
Cu-a mea inima amara
Sufletu-mi s-a invrajbit!
Ada-mi fata ta voioasa
S-ai tai ochi de dezmierdat,
Ca ma jur in ceas curat
Sa-ti torc haine de matasa,
Haine mandre de-mparat.
Varcolacul se lateste
Sus, pe luna, ca un nor,
Vin' ca pasarea-ntr-un zbor
Pan' ce viata-mi se sfarseste
Ca si lana din fuior."
Baba Cloanta geme, plange,
Caci fuiorul s-a sfarsit,
Iar voinicul n-a venit!
Mainile cumplit isi frange,
Crunt strigand spre rasarit:
"Sai din hau far' de lumina
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n veacuri schimbi un an
Pentr-un suflet ce suspina,
Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa
Candela de pe mormant,
Unde zac moaste de sfant,
Cand inconjuri intr-o clipa
De trei ori acest pamant!
Vin' ca-n ceasul de urgie
Cand zbori noaptea blestemand,
Ca sa-mi faci tu pe-al meu gand
Ca de-acum pe vecinicie
Tie sufletul imi vand!"
Abia zice, si deodata
Valea, muntele vuiesc,
În nori corbii croncaiesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!
"Eu pe mandru-ti 1-oi aduce
(Zbiara-un glas ce da fiori),
Printre serpi si printre flori,
La cea balta de ma-i duce
Si-mprejuru-i de trei ori!"
Baba Cloanta se porneste
Fara grija de pacat,
Cu Satan incalecat,
Ce din dinti grozav scrasneste
Si tot blestema turbat.
Salta baba, fuge, zboara
Cu sufletul dupa dor,
Ca o buhna la izvor,
Si-n urma-i se desfasoara
Toata lana din fuior.
Fuge baba despletita,
Ca vartejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adancita
Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la luna,
Printre
Baba Cloanta
Sede baba pe calcaie
În tufarul cel uscat,
Si tot cata ne-ncetat
Cand la luna cea balaie,
Cand la focul cel din sat.
Si tot toarce cloanta, toarce,
Din masele clantanind
Si din degete plesnind.
Fusu-i repede se-ntoarce,
Iute-n aer sfaraind.
"Fugi, Urate! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
În pustiu intunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mandrei, Fat-Frumos.
De-a veni el dupa mine
Sa-1 iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
Cum se-ntoarce fusul meu!
Iar de n-a vrea ca sa vie,
Dare-ar Duhul necurat
Sa fie-n veci fermecat
Si de-a Iadului urgie
Vecinic sa fie-alungat!
În cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i fie graiul prins,
Iar Satan, c-un fier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n foc nestins!
Fiara-Verde sa-1 goneasca
Cat va fi camp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-1 munceasca
Sange-Ros si Hraconit!"
Toarce baba, mai turbata!
Fusu-i zboara nevazut,
Caci o stea lunga-a cazut,
Pe luna s-a pus o pata
Si-n sat focul a scazut:
"Draga puiule, baiete,
Trage-ti mana din cel joc
Ce se-ntoarce langa foc,
S-ochii de la cele fete,
Cu ochi mari, far' de noroc.
Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oi canta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descanta.
Vai! din ziua cea de vara
Cand, prin lunca ratacit,
Cantai Doina de iubit,
Cu-a mea inima amara
Sufletu-mi s-a invrajbit!
Ada-mi fata ta voioasa
S-ai tai ochi de dezmierdat,
Ca ma jur in ceas curat
Sa-ti torc haine de matasa,
Haine mandre de-mparat.
Varcolacul se lateste
Sus, pe luna, ca un nor,
Vin' ca pasarea-ntr-un zbor
Pan' ce viata-mi se sfarseste
Ca si lana din fuior."
Baba Cloanta geme, plange,
Caci fuiorul s-a sfarsit,
Iar voinicul n-a venit!
Mainile cumplit isi frange,
Crunt strigand spre rasarit:
"Sai din hau far' de lumina
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n veacuri schimbi un an
Pentr-un suflet ce suspina,
Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa
Candela de pe mormant,
Unde zac moaste de sfant,
Cand inconjuri intr-o clipa
De trei ori acest pamant!
Vin' ca-n ceasul de urgie
Cand zbori noaptea blestemand,
Ca sa-mi faci tu pe-al meu gand
Ca de-acum pe vecinicie
Tie sufletul imi vand!"
Abia zice, si deodata
Valea, muntele vuiesc,
În nori corbii croncaiesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!
"Eu pe mandru-ti 1-oi aduce
(Zbiara-un glas ce da fiori),
Printre serpi si printre flori,
La cea balta de ma-i duce
Si-mprejuru-i de trei ori!"
Baba Cloanta se porneste
Fara grija de pacat,
Cu Satan incalecat,
Ce din dinti grozav scrasneste
Si tot blestema turbat.
Salta baba, fuge, zboara
Cu sufletul dupa dor,
Ca o buhna la izvor,
Si-n urma-i se desfasoara
Toata lana din fuior.
Fuge baba despletita,
Ca vartejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adancita
Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la luna,
Printre
Nu există comentarii!
Evaluați acestă postare:
=
