Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, scris, numere, poezie, mândrie, destin, cugetare, vis, vreme, cerBanalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Cel mai greu în poezii,
E să prinzi tâlcul din urmă,
Visele din fantezii,
Să le dai ușor cu brumă.
Cugetul când este bun,
Cu secvență noitoare,
Bucuriile răzbun,
Zile-n doliul nopți-n soare.
Nu te pierde-n lung poem,
Nu ara...
Stai iubire dulce stai,
Tu ești totul pentru mine,
Când în pragul meu răsai,
Eu leg soarta mea de tine.
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-i sorbim iar începutul.
Nu gândirea fără de...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, început, tăcere, cugetare, iubire, destin, suferință, zi de naștereStai iubere dulce stai,
Tu ești totul pentru mine,
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată, chipeș rai.
Dacă stau tăcut posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței leac.
Stai iubire dulce,...
Nu pleca iubire, stai,
Tu ești totul pentru mine!
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată chipeș rai,
Eu leg soarta mea de tine!
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, povești, tăcere, iubire, rai, destin, lună, față, dor, zi de naștereNu-i greu să scrii o poezie,
Când ai de toate la-ndemână,
Talent de muză-n fantezie,
Coniac subtil și voie bună.
Dar când privesc și cuget bine,
Secvența noastră-ncuietoare,
Eu las vulcanul meu din mine,
Să ardă-n noi ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre talent, probleme, scris, muză, fantezie, poezie, sfârșit, cugetare, lașitate, bineMă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți.
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Poezie de Constantin Obadă despre lege, părinți, zbor, suferință, infinit, vis, toamnă, țară, poezieToamne-n dragoste târzii,
Niciodată nu strâng poame!
Geniale-n poezii,
Par ruina unor drame!
Primăveri când pe la porți,
Bat lumina în frunzare,
Amorțite-n triste sorți,
Se mai ogoesc cu soare!
Neștiința bate-n praguri,
Noi gândiri imperiale,
Ifose hapsâne-n ranguri,
Vor sublime osanale!
Mutre acre-n vorbe zee,
Când ne dojenesc subtil,
Parcă-s vânturi alizee,
Pustiind dune doctile!
Ce-i mai trist că fac senzații,...
Arcate-n visuri genuine.
Trec punți oceanice-n suspine,
Sub cerul lor vuiesc mioape,
Iubiri în șuiere de șarpe.
Zădărnicia unor valuri,
Idile triste cată maluri,
O..., Doamne cum e cu putință,
Unde-i frumoasa lor credință?
Le...
Trec puntea roasă de suspine,
Din ochii tăi până la mine,
Sub ea vuiesc eterne ape,
Iubiri demult, iubiri de-aproape.
Iubirea noastră pare-o nucă,
Ce sare-n sprinten dor de ducă,
Cum o privesc, revăd în urmă,
Un vis, în neguri cum...
Orașul tânăr e-o pădure,
Sublim în ramură de dor,
Iscat din curcubee pure,
Din vise-n șoim suprem.
Sub arca lui lunecătoare,
Dorinți în curgerea vieții,
Își coc iubirile la soare,
În tot eterul frumuseții.
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul survenea acum,
După o viață-ntreagă.
Dar poate că ar fi răzbit,
Și poate încă mai trăia,
Concluzia din urmă,
Dar toți în jurui i s-au pus,
Un cerc care sugrumă.
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă.
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cerc, care te curmă.
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Vremuiește-n voie vremea,
Iarna inimii..., săraca!
Nu-i mai place, cum e lumea,
Nu-i mai place, cum e joaca!
Nu-i mai place, Primăvara!
Vara, moare de căldură,
Toamna, plânge-n struguri iară,
Tescuiți..., fără măsură!...
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Doamne mult te-am căutat,
Până-n mine te-am aflat,
Mult am stat în curcubeu,
Sorbind visele mereu,
Multă vie am rodit,
Mult neant am pitrocit,
Până-n tine să cinstesc,
Eu-l meu dumnezeiesc!
Cine zice că-s ateu,
Când cinstesc pe...
Cine știe cât e viu,
Unde-i cresc umbre sicriu?
Știe el în ce pădure,
Bate ritmul o secure,
Legănată-ncet de vânt,
Ca o frunză de cuvânt?
Cine știe cât e viu,
Că-i va crește din sicriu,
Iarbă, floare, ori pustiu?
Cine știe, nu se...
