În cupa veșniciei noastre,
Filtrez speranței, vechi simțiri,
Și reînviu, cu nopți albastre,
Fiorul..., sfintelor iubiri!
Tumultul țării-n mine curmă,
O floare, tânără-n visări,
Dar..., mă înalță iar din urmă,
Columnă vieții...,...
În cupa strălucirii noastre,
Filtrează lumea, înnoiri,
Și cu zefir, din ape-albastre,
Adie ale nopții, dulci iubiri!
Tumultul țării-n mine curmă,
O floare, tânără-n visări,
Dar, mă înalță iar, din urmă,
Columnă, vieții din cântări!
Liniștea, coboară-n ape,
Seara zilei, către noapte,
Codrii viselor, aproape,
Cern iubiri duioase-n șoapte!
O..., Românie, țara mea!
Tu pentru mine ești unica minune!
Or fi în lume, țări mai mari,
dar tu ești pentru mine, însăși viața,
căci viața mea, din tine curge!
De m-ai chinui tu țara mea,
eu tot te iubesc, căci voi bea cu tine,
cel...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, faimă, băutură, mândrie, zi de naștere, cugetare, eternitate, minune, lume, viațăFericite ierburi, cresc, din ape tulburi,
Cine le ogoaie, arde-n el văpaie,
Când vulcanul tace, suie mai rapace.
Munții, cad în dâmburi, marea-i numai aburi,
Norii, vin puhoaie, codri, curg pâraie!
Clipa, când preface, cugetă în pace!...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, idee, moarte, clipă, eternitate, cer, acasă, casă, pace, vinȘi azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
Mi-i teamă când va pierde vântul,
O clipă tulbure senină,
Când va pieri în grai cuvântul,
Și-n ochi nevinovata vină.
Nu-mi plac țărinile ariene,
Nici grijile cu maluri strâmte,
Din începutul nou sub soare,
Să fiu durerea care...
Poezie de Constantin Obadă despre îngrijorare, parfum, frică, început, eternitate, cuvânt, vinovăție, omenie, durere, primăvarăSfios, îmi chem în vis iubirea,
Când aș putea să mă abțin,
Dar nu pot trece, peste firea,
Dorința unui crez român,
Când mă trezesc, mai simt pe față,
Savoarea ta, duioasă pară,
Cum se destramă, în distanță,
Ca-n visul nopții, iar...
Noaptea visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie sărutând o dragă,
Fie ocolind un soare.
El din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri solitare,
Și ferești ce stau deschise,
Eu atras de-a lui mireasmă,...
Noaptea, visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie, dezmierdând o dragă fată,
Fie, ocolind un soare!
El, din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri, solitare,
Și ferești ce stau deschise!
Eu, atras de-a...
Dumbrăvile neostenite de veacuri sorb din soare,
Lumini încremenite în ramuri și-n frunzare,
Cântări de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim spasmodic doar când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt urme de picioare,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, faimă, uitare, suferință, haine, apă, foc, soare, țară, ochiFirave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
Mi-i dor, de tine Crai bătrân,
Ce scrii istoria-n copite,
De spaima visului păgân,
Ce moare-n creșteri, nedospite!
Din faima ta, eu, reânvăț,
Armuri, în braț scăpărătoare,
Și cugetarea, mi-o răsfăț,
Mutându-mi vremea, mai la soare!
Nu pot să nu te-admir copile,
Nu pot să nu te înțeleg,
Și eu băteam acasă bile,
Și eu știam zmee să leg!
Aseară te-am visat dormind,
Pe visul meu de fericire,
Când respirând ca un colind,
Știam că-i doar o amăgire!
Și m-am trezit halucinant,
Ca o cometă fără coadă,
Și într-un hohot delirant,
Plângeam destinul tău, Obadă
Republica mea dragă, ești visuri de milenii,
Ce scânteiesc lumina spre zorile de mâine,
Ești tropotul de oșteni ce calcă ritmul lenii,
Ești sânul omenirii din leagăne de pâine!
Nu pot să scriu cu mâna stângă,
Dar dreapta o-ndrăgește fără margini,
Cum inima și țara, bat tot pe stânga,
Iubirea mea de oameni se adâncește-n pagini!
Visul gândurilor pure,
Trage-n cumpăna dreptății,
Cine știe să-l îndure,
Soarbe marea libertății!
Legea mișcă legi ecluze,
Strălucite-n valuri clare!
Îndrăgită-n ritm de muze,
Sună-n noi din vis cântare!
Dulce-i raza de lumină,
Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!
Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!
Vremea nobil-a...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, femeie, iubire, sublim, ploaie, vreme, lumină, viață, lume, steleTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
