mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când...
Poezie de Nichita StănescuMie-mi pare cum că, parcă
De iubirea nemţărimei
Nici un rău nu vă înţarcă.
În zădar Alsasul, Posen,
Cu-a lor stare vă încarcă
Ochii voştri, să pricepeţi
Unde duce-a ţării barcă
Şi ce rău ne proroceşte
A...
Poezie de Mihai Eminescu despre rău, mândrie, onoare, respect, soție, admirație, dans, iubire, ochi, lumeNu înarmați copiii cu lacrimi nucleare
să ne lăsăm iradiați doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsați noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel...
Poezie de Costel Zăgan despre ură, copilărie, copii, viitor, poezie, mamă, lacrimi, pământ, moarte, sufletSpăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede
Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii-i prea sferic
Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă...
Vino, fiule, cât văd viaţa
Şi ia cuvântul acesta
Când vei trece şi tu Râul
Să-l dezlegi
O singură dată.
Lumina din cuvânt
E sufletul cel mai adânc,
Viaţa din cuvinte
Flacără fără pereche
Renaştere de lună,
Zodie-nţeleaptă,...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, cuvânt, poezie, rău, suflet, lumină, soare, viață, lunăCând voi muri
Să mă-ngropaţi cu pământul meu
crescut de pe acum
ca un zar ceresc.
Îi pun flori şi apă
îi arăt soarele
pe mine,
ca să se obişnuiască
oricum.
Altfel, în pământ străin
mă strivesc cuvintele necunoscute,
munţii,...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, atac, jurământ, pământ, cuvânt, poezie, aer, soare, moarteCe bine că am plecat.
Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, apocalipsă, poezie, foc, pietre, cuvânt, apă, moarte, timpScriu cu buldozerul
în cariera unor inimi de piatră
scriu cu tancul istoriei
pe câmpul minat al condiției umane
scriu cu ultimul albatros
slava nemărginită a lui Dumnezeu
scriu cu sufletul
în
trupul tău
Dragoste
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, scris, carieră, imperfecțiuni umane, inimă, pietre, dumnezeu, sufletÎmi furi dragostea zi de zi
indiferență pagubă-n ciuperci
ba c-o fi ba c-o păți
te lauzi urâto dar nu mai treci
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, disperare, pericol, poezie, râs, căutare, cuvânt, lacrimi, luptă, soareTragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați oral vorbind
De trăit probabil vor trăi așa urmașii urmașilor noștri
Noi grăbiți din fire suntem doar niște împiedicați în propriile noastre idealuri
Elanul nostru soci al cultural...
Poezie de Costel Zăgan despre cinism, fericire, cultură, încurajare, îngrijorare, posibilitate, realitate, tragedie, prostie, fapteLuceferi cad în pagini rând pe rând
cu Eminescu, Blaga, Păunescu,
și cărțile mereu se-aud plângând
e-un drum al învierii Ivănescu
cad titluri fără de morminte,
se-aliniază glossa-n cimitire,
tiranii calcă peste oseminte,
strămoșii încă ne...
(Să rosteşti „Rugăciunea Mileniului al Treilea
către Sfântul Computer“, Domnule Cantemir,
mai devreme, te invit...!)
„Computerul Nostru, care eşti în galaxii, ori printre pământuri,
fie-Mpărăţia-Ta-Programată, facă-se Voia-Ta-Programată,...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre rugăciune, puritate, sfinți, absolut, perfecţiune, revoluție, iertare, zi, eternitate, oameniPatria e pretutindeni, în orice cuvânt
care-aleargă valahic, dintr-o parte într-alta a inimii,
dintr-o parte într-alta a lumii, a luminii;
e pretutindeni, în setea stâmpărată de buzele apelor,
în fluviile copacilor cu viori în braţe, cu...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre patrie, cuvânt, sânge, luptă, timp, soare, cer, inimă, țară, lumeDacă vinul plânge,
dacă vinul râde,
tu taci
şi florile mint.
Pleacă cu vioara,
cu ochii închişi:
nu te mai ’napoia,
pleacă!
Afară ninge,
visul lasă urme:
nu visa!
Şi cerul din pahar –
şi el are stele...!
Dacă vinul...
(1)...în ultima stare a materiei...
Cer striat al sfintei mele ciuperci,
miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi
furnici de crom,
şi spuma laptelui, printre argele,
şi nuferii negurii
pe limba vineție a norului de duminică,
şi-aceiaşi...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre tradiție, entuziasm, mâncare, viziune, sânge, morală, tragedie, ploaie, sfinți, cerTe mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr' de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,...
Ceasurile din când în când
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt duşi astfel
Nu ştiu că ele s-au oprit
Şi cât timp au stat,
Şi cât de tare accelerează
Ca să se-ajungă din urmă,
Şi cum în câte-o parte s-a făcut gol...
Când ți se-agață luna de bluza ca o broșă
visez că ești o haltă din cărămidă roșă
în care trenul intră aproape senzual.
Dar nu știu, impiegatul din tine se revoltă
sau poate simți pândarul pândind dinspre recoltă
de ții cu mâini de febră...
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarna e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.
Și vin din patriile...
Poezie de 
Poezie de 
Poezie de 
Poezie de 
Poezie de 
