Am închis regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că ridic staui ecvestre.
Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Căci iubirilor urmam,
Dor, împătimindu-mi firea.
Au rămas într-un album,
Fete...
Am lăsat regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că iau fete fără zestre.
Zestrea care o-ndrăgeam,
Nu era pecuniară,
Căci iubirile urmam,
Zi de zor în drum spre seară.
Au rămas într-un album,
Patimi...
Propun un toast, din dor de bine,
Și nu-n cuvinte vagi, formale,
Ci-n conștiință, la oricine,
E bine-ntâi, să crești sfială!
Apoi, cu timpul pe-ndelete,
Roind ca pomii prin inele,
S-admire, doar băieți și fete,
Să urci iubirea,...
Profet, visând la ce rămâne,
Eu, las în urmă, dulci repere,
Cum soare nou, topit în grâne,
Visează, vremea altor ere!
Și mi-i teamă că lumina,
Pe care azi o strâng din sonuri,
Nu va-nflori cu spor grădina,
Lumii de mâine, cu-alte...
De cât..., la vatra tinereții,
S-ajungi nevolnic, ori posac,
Mai bine, floarea bătrâneții,
Adun-o grabnic, într-un sac!
Apoi..., pe ape, fără maluri,
Ori, prin pustie, fără drumuri,
Cân o presori, să piară-n valuri,
Mai tămâiazo,...
De-ar fi..., să se reverse morții,
Din lumea lor..., în calea sorții,
Ne-ar trebui, mii de planete,
Curente vechi, și noi talente!
Multe praguri, mă despart de tine,
Munți și văi și ape ideale,
Multe nopți, trăite-n veri senine,
Dus-au tinerețea-n altă cale!
Vom mai trece praguri, rânduri, rânduri,
Ca să fim mereu, tot înainte,
Pân-om sta iubito-n strâmte...
Oceane-n tainice cuvinte,
Animă valuri mute minții,
Apoi, din miez de clipe sfinte,
Roiesc, cântarea suferinții!
Adesea, bat ca din ciocane,
Sub cerul lor, boltit cu vise,
Când picură, ca-n vechi canoane,
Prin guri de rai, stihuri...
Cresc vii pe sub omături,
Tăcute și pustii,
Cum cresc sub vârste, anii,
Trecuți melancolii!
Dar, pe când ele cresc,
Mai verzi în primăveri,
Pe noi ne obosesc,
Fușteii noi la scări!
Cum cad din zbor în mare,
Din stoluri,...
Patria, e-o mare de lumină,
Vălurind în lume, libertatea!
Cuib latin adânc, de-nțelepciune,
Ea visează, strălucind, departe!
Pură, ca zăpada iernii noastre,
Îndrăgită-n veri cu zări albastre,
Ea-i chemarea care leagă ginte,
Marșul...
Poezie de Constantin Obadă despre patrie, minune, libertate, armonie, omenie, sfinți, poezie, țară, lumină, fațăDin ramuri tinere mă trag,
Sfios, spre rădăcină,
Ca din adâncuri să propag,
În primăveri..., lumină!
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Nu sorb, cântări, nici adorații,
Eu..., sunt, un credincios, colind,
Iubirii lui..., răsfrânte-n alții!
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Dar, am trudit mereu la țară,
În miezul luptelor, torid,...
Ce s-a ales, de tine, tată?
Tu, univers de gânduri mari,
Tu, care n-ai stat niciodată,
Decât, în rând cu temerari?
Ce s-a ales, din slava dulce,
Din basmul tău, atât de clar,
Nerăbdător, trudind s-apuce,
Dreptății..., traiul...
O..., vino dulce Walpurgie,
Tu, noapte plină de eres,
Să sorb iubiri, dintr-o urgie,
Și glorii..., dintr-un singur vers!
O..., vino, cât sunt încă tânăr,
Cât patimi sfinte..., au temei,
Cât ard încă, de neastâmpăr,
În dorul...
Pe scări, umbrite de ninsoare,
Muiate-n arămiu..., de seară,
Amurgu-n straie solitare,
Se-oprește-aprins..., sortit să piară!
O liniște, se împresoară,
Un duh străbun, animă firea,
Din codrii, luna, suie iară,
Altar, ce...
Mustim din teascul minții, o..., crudă, dezolare,
Când, strugurii cei tineri, anii, în arșiți ni se coc.
Robiți din patimi, zilnic, din clipe de-ncleștare,
Sorbim, din visul vieții, buchete..., de noroc!
Ne e dat, să bem ambrozii, din...
Poezie de Constantin Obadă despre credință, cugetare, tinerețe, noroc, suferință, moarte, vis, viață, poezieE zi de mai, în fapt de seară,
Înaltul cer, aprinde stele,
Natura..., parcă-ntâia oară,
Ne picură în sân..., mistere!
Și ne urmăm, fără escală,
Dorinței, care ne înbie:
Nu vrem nici vulg, nu vrem nici fală,
Ci doar, un pic de...,...
Vibrează lumea-n minți fecunde,
Armonizate..., în delir,
Să primenească, cu-alte unde,
Dorinței..., cânt de elixir!
Azi, poate, nimeni nu-nțelege,
Nimic..., din haosul sonor,
Dar, vine vremea când, se-alege,
Din el..., un imn,...
E-n dulce mai, e-n fapt de seară,
Înaltul cer..., aprinde stele,
Natura, parcă-ntâia oară,
Ne picură mister, din ele!
Sorbim tăceri, când ne escală,
Iubirii..., cult de epopee,
Căci nu-i în mai, mai mare fală,
Decât..., a...
Presimt..., o lume, mai cuminte,
Cu visul meu..., de trubadur,
Ce cată-n valuri, din-nainte,
A relelor..., etern cusur!
Cu cât aleargă mai tenace,
Ispite clare-i dau ocol,
Duioase-n dragoste de pace,
Ascund..., a crimelor simbol!...
