E-aromată ca nectarul
Şi fierbinte cum e jarul,
Neagră-aşa cum este dracul
Şi-are foarte gros caimacul;
Ispiteşte, ca sărutul,
Băutura, sexul, rutul,
Este pură cum e gheaţa
Şi amară cum e viaţa.
Cred într-unul PeSeDeu,
Neocomunist, ateu,
PSD ce-a re'ntrupat
PCR-ul decedat.
Cred în PSD-ul care
Scrupule deloc nu are,
Care morţii i-a-nviat
Şi i-a pus de l-au votat.
Cred în PSD-ul care
A numit privatizare
Jaful şi ne-a-mbogăţit,...
Niciodată nu munceşte,
Nici facturi ea nu plăteşte;
Doarme, mâncă şi se cacă,
Asta-i tot ce vrea să facă,
Iar fiindcă e neroadă,
Şoarecii o trag de coadă.
E mare lumea şi contrastă,
Păcate-au unii câte-o traistă,
Iar alţii,-mpinşi de-un drăculeţ,
Au numai câte-un săculeţ.
Pe mine, însă, m-a-mpins dracu'
Şi am azi un ditamai sacu',
Ce plin ochi este cu păcate,
Iar multe nu-mi pot fi iertate....
Iubită dragă şi cuminte, poet, cumva, de eu aş fi,
De dimineaţă până-n noapte, în vers de aur te-aş slăvi.
Ţi-aş închina sonete, ode şi madrigaluri berechet,
Cum niciodată o femeie n-a fost cântată de-un poet.
În versuri care-n zbor...
În viaţa mea sunt multicele,
Şi foarte mari, şi mititele;
Le recunosc şi le regret,
Aşa cum fac şi-n ăst pamflet.
Zică-i cine cum o vrea,
Serios, în zeflemea.
E "cafeaua" comunistă,
De pe vremea ceauşistă,
Din ovăz, năut sadea
Şi un strop doar de cafea.
Dacă-l bei, avem dovezi,
Précum caii-o să nechezi.
Spun cui vrea să mă asculte:
Când cafelele-s prea multe,
Cât ar fi de delicioase,
Nu sunt, frate, sănătoase.
Sunt pe lume,-n cafenele,
Fel şi feluri de cafele,
Excelente, foarte bune,
Aromate, o minune,
Fel şi feluri de reţete,
Sufletul să ţi-l îmbete,
Însă e dumnezeiască
Doar cafeaua cea turcească.
Vă declar sub semnătură:
De-i băută cu măsură,
O cafea e-un stimulent,
Mai mult, e-un medicament;
Însă, oricât de suavă,
De-i prea multă, e otravă.
E-aromată ca nectarul
Şi fierbinte cum e jarul,
Neagră-aşa cum este noaptea,
Tare-aşa cum este moartea;
E-o ispită, ca păcatul,
Ca băutul şi pupatul,
Pură cum e pruncuşorul,
Dulce-aşa cum e amorul.
Când la tine vin, vecino,
Să servim un cappuccino,
Cu lăptic alb ca o nea,
Dulce cum e gura ta.
Dar mirific de la Domnul,
Când o bei, ţi-alungă somnul;
Dacă-i bună şi fierbinte,
Scoală morţii din morminte.
Când mă duc la mândra mea,
Mă serveşte cu cafea,
Minunată, să tot bei,
Dulce cum e gura ei.
Mulţi părinţi, plini de păcate,
Cer iertare, sănătate;
Iar elevii, ţineţi minte,
Nu se roagă pentru minte,
Ci se roagă, cu-ndrăzneală,
Să ia note mari la şcoală,
Să ia bacul, fleţi şi fleţe,
Fără ca să mai înveţe...
Chiar şi cu un frâu de aur,
De i-ai pune-n frunte laur,
Să mănânce jar degrabă,
Gloaba va rămâne gloabă.
De când este lumea asta,
E o vorbă cunoscută:
Calul, puşca şi nevasta
Niciodat' nu se-mprumută.
Se ştie din antichitate
Că nu-i perfectă, din păcate;
Şi totuşi ea, democraţia,
Mai bună e ca tirania.
Ăsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
Ăsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
