Tatăl nostru Cel din cer
Să-mi dai iute tot ce-ţi cer:
Munţi de aur, giuvaere,
Vile, bani, moşii ‒ avere;
De cei răi Tu mă fereşte
Şi de ei mă izbăveşte,
Să îmi moară toţi duşmanii,
Să-am putere ca sultanii;
Dracii toţi să-mi fie slugi...
Azi e Ziua Bunătăţii,
Milei, Generozităţii;
Să-nălţăm, deci, rugăciuni
Şi de azi toţi să fim Buni!
Pe lume sunt şi buni şi răi,
Sunt şi deştepţi, şi nătărăi,
Dar orişicât ţi-ar fi de greu,
Tu să fii bun, copilul meu!
Eu martor iau pe Moş Crăciun,
Nu poate fi oricine bun;
Mi-e martor bunul Dumnezău,
Oricine poate fi om rău.
Bunătatea-i o virtute,
Cea mai mare dintre sute;
E o calitate rară,
Ea e către Rai o scară.
Bunătatea-i o virtute,
Cea mai mare dintre sute;
E o calitate rară,
Locul ei e-n inimioară.
Omul bun, ştie oricine,
Un om rău uşor devine;
Omul rău, orice ai face,
În om bun nu se preface.
Omul bun, orice s-ar spune,
Laudă doar fapte bune;
Omul rău, în toate cele,
Laudă doar fapte rele.
Hoţ şi asasin păgân,
Tu, cu toată viclenia,
Mi-ai furat copilăria.
Mi-ái luat ápoi tinereţea
Şi-n schimb mi-ái dat bătrâneţea;
Mi-ái luat toată sănătatea,
Mi-ái dat boala, surditatea.
Tu mi-ai luat puterea,...
Când la tine vin, divino,
Vom servi un cappuccino,
Cu lăptic alb ca o nea,
Dulce cum e gura ta.
E-aromată ca nectarul
Şi fierbinte cum e jarul,
Neagră-aşa cum este dracul
Şi-are foarte gros caimacul;
Ispiteşte, ca sărutul,
Băutura, sexul, rutul,
Este pură cum e gheaţa
Şi amară cum e viaţa.
Cred într-unul PeSeDeu,
Neocomunist, ateu,
PSD ce-a re'ntrupat
PCR-ul decedat.
Cred în PSD-ul care
Scrupule deloc nu are,
Care morţii i-a-nviat
Şi i-a pus de l-au votat.
Cred în PSD-ul care
A numit privatizare
Jaful şi ne-a-mbogăţit,...
Niciodată nu munceşte,
Nici facturi ea nu plăteşte;
Doarme, mâncă şi se cacă,
Asta-i tot ce vrea să facă,
Iar fiindcă e neroadă,
Şoarecii o trag de coadă.
E mare lumea şi contrastă,
Păcate-au unii câte-o traistă,
Iar alţii,-mpinşi de-un drăculeţ,
Au numai câte-un săculeţ.
Pe mine, însă, m-a-mpins dracu'
Şi am azi un ditamai sacu',
Ce plin ochi este cu păcate,
Iar multe nu-mi pot fi iertate....
Iubită dragă şi cuminte, poet, cumva, de eu aş fi,
De dimineaţă până-n noapte, în vers de aur te-aş slăvi.
Ţi-aş închina sonete, ode şi madrigaluri berechet,
Cum niciodată o femeie n-a fost cântată de-un poet.
În versuri care-n zbor...
În viaţa mea sunt multicele,
Şi foarte mari, şi mititele;
Le recunosc şi le regret,
Aşa cum fac şi-n ăst pamflet.
Zică-i cine cum o vrea,
Serios, în zeflemea.
E "cafeaua" comunistă,
De pe vremea ceauşistă,
Din ovăz, năut sadea
Şi un strop doar de cafea.
Dacă-l bei, avem dovezi,
Précum caii-o să nechezi.
Spun cui vrea să mă asculte:
Când cafelele-s prea multe,
Cât ar fi de delicioase,
Nu sunt, frate, sănătoase.
Sunt pe lume,-n cafenele,
Fel şi feluri de cafele,
Excelente, foarte bune,
Aromate, o minune,
Fel şi feluri de reţete,
Sufletul să ţi-l îmbete,
Însă e dumnezeiască
Doar cafeaua cea turcească.
Vă declar sub semnătură:
De-i băută cu măsură,
O cafea e-un stimulent,
Mai mult, e-un medicament;
Însă, oricât de suavă,
De-i prea multă, e otravă.
