E trist, Iohannis, foarte trist,
Eşti o ruşine, tupeist,
Faci cavaler din bădăran,
"Vezi" merite la un mârlan
Şi, fără a gândi profund,
Cu meritul te ştergi la fund.
Mi-e lacrima-nserării metanoia,
precum tămâia versul se ridică,
e cerul un tablou pictat de Goia,
când sărut luna soarele abdică,
perfecțiunea nu cunoaște margini,
cu eleganță moartea face-alegeri,
toamna subtil se...
Pe-ăștia-i știu eu din 1916, din Moldova.
Ni i-au dat de ajutor, contra nemților.
Si ei au fugit. Beai cu ei la masă, mâncai,
Si pană la poarta te-mpușcau.
In burta lor sunt numai minciuni.
Ei ti-arata laptele albu si zic ca e negru....
Poezie de Marin SorescuVenea din curte și intra într-o gaură
Din beciul casei.
Era un șarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite șarpele, uite șarpele!
Si baba: Nu da în el,
Ca asta e șarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdată nu i-a...
Poezie de Marin Sorescuşi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu...
Poezie de Lucian BlagaŢi-urez să-ajungi la anişori
Câţi sunt în mare peştişori
Şi-n toţi tu să fii sănătos
Şi fericit, şi generos!
Cu-un vin superb de Drăgăşani,
Îţi spun un sincer "La Mulţi Ani!"
Ţi-urez să-ajungi la anişori Câţi sunt în mare peştişori Şi-n toţi tu să fii sănătoasă Şi fericită, şi frumoasă! Cu-un vin divin de Drăgăşani, Îţi spun un sincer "La Mulţi Ani!"
Eu, Simonă Constantină, Sora noastră cea mezină, Cu drag te îmbrăţişez Şi de ziua ta-ţi urez Infinită sănătate, Că-i mai bună decât toate! Tu în toate să fii bună Şi la boli să fii imună! Să fii veşnic fericită Şi de toţi să fii iubită, Să ai...
Zeul vinului şi-al viei,
Al extazului, beţiei,
A avut copii "vreo mie";
I-a făcut toţi la beţie?
Cu bacante, cu soţii?
I-a făcut toţi la orgii?
I-a făcut cu bucurie,
Sau din pură nerozie?
Când dragostea îşi face spre inima ta scară,
N-ai linişte şi pace din zori şi până-n seară;
Atunci când te furnică ai dragostei fiori,
N-ai somn şi n-ai odihnă din seară până-n zori.
O, femeie prea frumoasă,
Tu eşti piatra preţioasă
În acea bijuterie
Ce-i a noastră căsnicie!
Eu, cel ce-ţi ador făptura,
Eu, iubito, sunt montura;
Tu eşti piatra, briliantul,
Eu montura şi liantul.
Astăzi toate-s de vânzare: Cinste, ţară şi onoare, Caracterul, demnitatea, Adevărul şi dreptatea, Fraţii, mama şi credinţa, Funcţii, titluri, conştiinţa, Faima şi moralitatea, Mila şi integritatea, Geniul şi inteligenţa, Omenia, inocenţa,...
De câştigă-aici Ciolacu,
Românaşii dau de dracu.
De câştigă Trump maneta,
Sigur va lua foc planeta.
într-o ramă de hârtie
mărginită-n ea multiplu
câte particule de a fost
în fumul trenurilor
prea mult îndepărtate?
câte văi și dealuri
într-o filă de suflet
astfel ca pe toate
să răsară dintr-odată
florile copilăriei toate?
câte dimineți...
să slăbim al setei chin
să bem apă din izvoare
de minute călătoare
să sorbim eternitate
din șiștare de bogate
zări de pace și dreptate
și cu toate strânse-n piept
să străbatem infinit
până când am obosit
și tăcute vor fi toate
iar...
de ce mă apropii
în mine doarme un străin
cu mâinile strânse
ca un copil – plânsul
n-am să-l pot duce, nu-l atinge, nu mă atinge
sunt un pământ în care doarme
infinitul
în gara asta a speranţei,
îţi dau trup uneori cu dragoste,
trecând degetele peste suflet;
nu respir, nu clipesc,
să nu doară, să nu tacă
privirea de dor
apoi sunt ierni şi trenuri nu mai vin
nici poştaşul nu mai ajunge
ţiuie câmpurile...
nu se ştie unde opreşte trenul
nu se vede semn de haltă
nici gară pe linia asta
nu vine niciun controlor
nici supracontrol, nu sunt în cf-ul imaginar
biletele… frunze de tei
drum cu anotimpurile pe încheieturile mâinilor
şi acari veseli...
din mine urc spre mine
cu braţele întinse
vrând să mă cuprind
să mă strâng la piept
să-mi spun că mă iubesc
şi că mi-a fost dor
şi mi-am scris versuri
când încerc însă –
mă cutremur
nu am curajul să-mi spun
nu-mi mai sunt aproape...
ai spune că e început de lume acest cer
pământul – o inimă de piatră – fumegă
lanţuri genetice – primul strop de ploaie
şi prima amibă – al doilea strop va creşte
primul lăstar, iar al treilea, primul ochi
până la om, nu mai e decât o...
Poezie de