Iubesc..., tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara, Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc..., umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.
Iubesc..., satele mândre, cu noi cușme, de țiglă,...
Poezie de Constantin Obadă despre curaj, prietenie, jocuri, tragedie, foc, regret, armonie, comunism, oameni, admirațieVine..., iarna timpurie,
Cu eterna-i, cărunție,
Unde ești, copilărie,
Dor de viață, bucurie?
Unde ești, tu..., bărbăție,
Brațe, minte, poezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,...
Poezie de Constantin Obadă despre întrebare, față, copilărie, bucurie, zbor, tinerețe, minte, vreme, poezie, umbrăSimt..., materia în sine,
Cu eterna ei, mișcare.
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare..., dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc, ierburi, chinuite,
Frământate, de copite?
Cum..., mișcarea, de...
Vino, dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino, dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.
Și-apoi, dorule, te du,
Sus la munte, știi tu, unde,
Și de-acolo, îmi adu,
Dragostea, ce mi s-ascunde.
De-i găsi-o, în poiană,...
Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri, de pădure,
Gândurile, prind conture.
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, nu mi-i mai cheamă.
În tăcerile de...
Poezie de Constantin Obadă despre astrologie, cugetare, lașitate, tinerețe, minte, vreme, flori, grădină, vis, steleTe asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă, bunătate.
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis, de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt, anii primăverii,
Mi-ai deschis în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Glasul tău, o apă lină,...
Poezie de Constantin Obadă despre bunătate, libertate, povești, sărbătoare, stele, cer, apă, soare, vis, zi de naștereEu..., îmi iubesc Partidul meu!
El..., s-a născut, din treiul greu,
Spre bine a luptat, mereu,
El..., anii surzi și ticăloși,
Cu domnii cruzi și mincinoși,
I-a spulberat, ca pleava-n vânt,
Și drepte legi, acuma..., sunt,
Pentru cei...
Vântul poartă norii, fulger zarea scapă,
Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare!
Uzi, până la brâie, munții, râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice, de apă.
Plouă!
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, soție, viteză, jocuri, inimă, apă, viață, ochi, soare, poezieC-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi.., neputincioșii oameni,
Sunteți..., doar, zădărnicie.
Umbra mea..., e colosală,
Și stăpână..., pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată..., parodie....
Poezie de Constantin Obadă despre sfidare, oameni, ironie, eternitate, imortalitate, umbră, credință, timp, zi de naștere, poezieAzi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii, egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost, taine, pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață, de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele..., domină,...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, rușine, tăcere, națiune, vinovăție, vechi, oameni, pietre, timp, viațăAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerabdarea..., tinereții.
Fluviul vieții, curge-n lume,
In noi albii, cu-alte nume,
numai Moartea..., căpcăuna,
Arz-o focul..., e, doar una!
Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.
Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, fapte, oameni, inteligență, grădină, muncă, jocuri, comoară, somn, cugetareS-a ivit, în poarte zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara, zilelor cu soare.
Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.
Pe grădina vlăguită,...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, acasă, casă, grădină, iubire, inimă, bine, față, dor, soareDin polarele pustiuri,
Șfichiuite-n bici, de vânturi,
Dune albe, de omături,
Au pornit, șuierătoare,
După luni, de concentrare,
Albe armii, de invazii,
Operând, câteva razii,
Cu un proaspăt contingent,
Au pus, albă stăpânire,...
Din.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, zbor, știință, oameni, sânge, durere, ochi, soare, lume, poezieÎn trecerea eternă, sunt anii segmenți,
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi, torenți,
Când noi..., vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim..., nava vremii, în...
Pe ecranul urbei mele,
Toamna..., curge, în imagini,
Brâu voinic..., țesut, din stele,
Frânge..., uliți și paragini.
Case..., joase, strâmbe-n tocuri,
Au..., tristeți, în bagdadii,
Trec..., pe lângă 'nalte blocuri,
Flori..., în...
Ești..., doina românească, cu mult duiosul vers,
Ești..., marșul libertății, ce sună-n univers,
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații.
Ești..., clocotul din fabrici, și sporul din...
Poezie de Constantin Obadă despre chibzuință, bucurie, dorință, spirit, atomi, univers, pietre, fapte, comoară, națiuneDin apuse vremuri,
Iscate de soare,
Din oglinzi de mare,
În castel de nori,
Au curs călătoare,
Sculptând reliefuri,
Rare, când, puhoi,
Reci și calde ploi!
Astmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie, firave flori!
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii, pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna, vine...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, inocență, flori, grădină, viclenie, povară, soare, tinerețe, toamnă, moarte
