Eşti în Sara berei mândre si-a cârnaţilor cu piele,
Eşti în sânul măslinoasei şi brigandei d-azi Elade;
La muscal vii şi la turcul ce domneşte multe neamuri,
Eşti în patria musteţii iubitoare de pomade.
Ba, tu eşti în România, căpătâiul de...
Poezie de Mihai Eminescu despre datorie, limbă, ironie, vorbire, patrie, mândrie, milă, țară, minte, acasăExcelenţa, bezedeaua
Cu mândrie poartă steaua,
Ce cu stimă i-a fost dată
C-a putut a fi licheaua
Ce la rus şi-a plecat capul
Şi la turc a-aprins luleaua.
Ei, în loc de ştreangul care
Se cădea, i-au dat cordeaua,
Căci nevasta-i pentru-o...
Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie.
Dară nu se stie încă
C-am luat bilet de-a trie,
C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi...
Şi de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.
Zice Brahma,...
Privesc oraşul - furnicar
Cu oameni mulţi şi muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolţi,
Cu câte-un chip l-a stradei colţ.
Şi trec foind, râzând, vorbind,
Mulţime de-oameni paşi grăbind.
Dar numai p-ici şi pe colea
Merge-unul...
Poezie de Mihai Eminescu despre tact, oraș, copii, râs, oameni, moarte, tinerețe, vin, frumusețe, apăCare-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu cIopotu-i vestind a morţii dramă?
Sau este chipul blând unei...
Poezie de Mihai Eminescu despre suflet, femeie, idee, lume, cugetare, ființă, îngeri, sfinți, amar, minuneTu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă,
Să devastez frumseţea ta cea dulce, făr' de milă
Şi totuşi corpul tău e plin de-o coaptă tinereţă,
Tu, al amorului duios demonică prăsilă!
Nu am plecat purtând în piept durerea-mi toată...
Poezie de Mihai Eminescu despre milă, corp, cruzime, exil, suflet, sânge, lacrimi, durere, somn, oameniCărţii vechi, roause de molii, cu păretţ~ii afumaţi,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri...
Poezie de Mihai Eminescu despre artiști, sinceritate, urâțenie, creştinism, aer, ajutor, umilință, ochi, naștere, boalăDa! din porţile mândre de munte, din stânci arcuite,
Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri,
Caii fulgerători şi carul ce-n fuga lui tună.
Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie,
Părul îmflat e de vânt, şi prin el...
Poezie de Mihai Eminescu despre băutură, iubire, boală, tinerețe, soare, uitare, modă, diavol, scriitori, atomiPrin gândurile-mi triste şi negre treci frumoasă,
Ca marmura de albă, în haine de argint,
Cu ochii mari albaştri în bolţi întunecoase
Şi desfăcut ţi-a părul în valuri de-aur moale...
Deasupra frunţei tale e-un mândru cerc de stele
¬Astfel...
Poezie de Mihai Eminescu despre cugetare, copilărie, inocență, haine, mândrie, moarte, rai, îngeri, vis, minuneAh, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte; amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
Pe ea mi-am răcorit suflarea eu;
Ah, unde eşti, demonico, curato,
Ah, unde eşti să mor la sânul tău!
Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică...
Poezie de Mihai Eminescu despre hoţi, frică, învățătură, vreme, femeie, inimă, ochi, nimic, suferință, numeCum oceanu-ntărâtat turbatu-i!
Răcnind înaltă braţele-i spumate,
De nori s-acată,-n bolta lumei bate,
Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i.
Sălbatecull 'Van fulgeri fricoşate
Apără cerul... El încredinţatu-i
Că bolta cea albastră e...
Adânca mare sub a lunei faţă;
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă.
Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează
Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă,
Pe-ale ei mii şi mii de...
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un...
Poezie de Mihai Eminescu despre aer, valoare, grădină, rău, măreție, salariu, zi, moarte, povești, minune"Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţei mele.
În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer...
Poezie de Mihai Eminescu despre iubire, minciună, măreție, râs, îngrijorare, dans, adevăr, fericire, cer, cugetareNoaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare. ¬
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă; mare;
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,
În biserica pustie, lângă arcul în...
Poezie de Mihai Eminescu despre îngeri, moarte, umbră, inocență, rugăciune, ochi, furie, risipă, sinceritate, cugetareAh! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa limânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde ¬
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentr-o ţigară, s-umplu...
Poezie de Mihai Eminescu despre sărăcie, ateism, filozofie, țigani, post, somn, iad, diavol, tragedie, baniAm văzut doi aştri
Strălucind albaştri
Sub o frunte-n vis
M-a-necat seninul,
Când privii divinul,
Blândul lor surâs.
Şi mi-am zis în mine:
"Înger cu lumine
De-un adânc noroc...
Din a vieţii tale
Înflorită cale
Cum nu stai în...
Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur,
Peste el cerul d-Egipet, desfăcut în foc şi aur,
Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adânc;
Flori giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Unele-albe, nalte, fragezi,...
Poezie de Mihai Eminescu despre măreție, oraș, vis, noapte, rău, trufie, crimă, infractori, povești, fapteTurma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec înstelatul rege maur
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,...
Poezie de Mihai Eminescu despre zei, cer, cugetare, națiune, moarte, aer, mândrie, stele, pietre, noapteÎn vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de...
Poezie de Mihai Eminescu despre îngeri, stele, corp, vis, suflet, moarte, univers, cer, cugetare, cărți
