E un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenie, tristețe, libertate, oameni, lumină, iubire, noapte, față, lume, steleVoi, suitorii către stele,
Copii precoci, ai vremii mele,
Schimbați pe cruce, data morții:
„ Plecat, concediu, șarul sorții ”.
In locuri triste nemuririi,
Zvârliți semințele iubirii,
Să prindă rădăcini pădurea.
Pe unde brazii, cad...
Poezie de Constantin Obadă despre vacanţă, schimbare, imortalitate, copii, timp, moarte, iubire, stele, poezieDin dumbrava vieții mele,
A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.
Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri, din iubire,
Fără nerv, la despărțire.
Omenoșii greieri, ies,...
Poezie de Constantin Obadă despre despărțire, jocuri, sărbătoare, soare, vreme, iubire, lună, lume, viață, steleDacă..., azi, cutezătorii,
Vibrând tainele candorii,
Roiesc galaxii, imperii,
De ce n-ar roi vederii,
Lungul șir de evoluții,
Care-au precedat maimuței,
Recreând, în artă era,
Când, cutremurată, Terra,
Slobozi, roind din mare,...
Poezie de Constantin Obadă despre zei, evoluție, vreme, cultură, vis, ură, artă, artă fotografică, timp, moarteMări de suflete-n furtună,
Nostalgii, de țări adună,
Mii de doruri înspumate,
Duc, corăbii fulgerate.
Din cupola de cerneală,
Nici o stea, în nici o cală,
Noaptea urlă, hăituită,
De o vreme iezuită.
În vâltoarea, fără...
Pe o ceață străvezie,
Pe lăicer, de brumă nouă,
A murit, Toamna, târzie,
Fără popi, fără prescură,
A murit..., în vrednicie,
Șlefuind livezi, la soare,
Și s-a stins, încet, din vie,
Lăsând doliu, până-n zare.
A murit..., Zâna...
Nu-i năzuință mai de preț,
Ca versul, tânăr și isteț,
Șfichiuitor, duios, stelar,
Etern, frumos, gonind amar.
El, gâde-i, care toarnă darnic,
Otravă, insului fățarnic,
Viteaz, izbind în nerozie,
Cu paloș greu, de poezie....
Bârfiți, prieteni, ori dușmani,
Că trec chinuitor prin ani?
Iubiților..., vine o zi,
Când..., nu veți mai putea, urzi.
Scăldați, în baie de huzur,
Visați, doar Coasta de Azur,
În timp ce unii, vă slăvesc,
Cinstiții, vă...
Poezie de Constantin Obadă despre morală, dușmani, prietenie, povară, jocuri, noroc, durere, timp, nume, țarăCe-ți pasă, dacă bate vântul,
Zăpezi la poli, ori ierburi grase?
Aleargă tot rotund, pământul,
Să cadă, tristele angoase.
Aleargă, să-ntețești, chiar vântul,
Cu-nvolburări, ce înfioară,
Aleargă-n urma ta pământul,
În mii de stele...
Amurgul, lunecă ușor,
În umbra înserării,
Ca patimi, pline de amor,
În tainele visării.
În luciul mării cad, mereu,
Aceleași Căi Lactee,
Ca dorurile curcubeu,
În farmec de femeie.
Abia când sună, a târziu,
Când visele sunt...
Din vechi cânt, de cetățuie,
Trag sirena, care cheamă,
Cu mulțimea, care suie,
Urc și eu, pe-a vremii coamă.
Când totul se mișcă,
Când freamătă plaiuri,
Sun hora din trișcă,
Și brâul, din naiuri.
Când toate mă lasă,
Când valul mă duce,
Sun cobza, în casă,
Și uit, să fac cruce.
Când totul umbrește,
Când valul, mă spală,
Sun toba,...
Când marea se mișcă,
Când spumăgă valuri,
Cânt hora din trișcă,
Și sun din cavaluri.
Când marea mă lasă,
Când valul mă duce,
Sun cobza duioasă,
Și uit, să fac cruce.
Când marea vuiește,
Când valul mă spală,
Sun toba,...
Când salcâmii, plini de floare,
Cu parfumul lor, îmbie,
Eu, cu lira, la răcoare,
Cerc, o nouă poezie.
Când vrăjit, de clarul nopții,
Visător privesc la lună,
Cugetarea-n carul sorții,
Basme tinere, adună.
Dacă..., clasicul etern,
În lumina ta, îl cerni,
Printr-o lume de moderni,
Nu cumva..., ești nou etern?
Speranța, e o stea, în cer,
O insulă, pe mare,
O vatră caldă, când e ger,
Un vis, din vis, ce moare.
Speranța, e o poezie,
O zi, din a credinței rost,
O dragoste, ce întârzie,
Un gol, în toate câte-au fost.
Speranța, e o cale...
Poezie de Constantin Obadă despre speranță, credință, stele, tăcere, fericire, iubire, vis, poezie, cerDin casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Poezie de Constantin Obadă despre acasă, casă, speranță, uitare, milă, durere, dor, zi de naștere, iubire, viațăÎn casa inimii, demult,
O strângere apasă,
Durerea ei, când o ascult,
Un gol, în ritmuri, lasă.
Tot mustul fierberii de-o iarnă,
Cu albe gingășii, ne cheamă,
Aceiași primăvară toarnă,
Miracol crud, în pomi de-aramă.
Slăvitul tei, domnul grădinii,
Încoronat cu vrăji, îmbie,
Să isc din țitera luminii,
Un vers albit, de poezie....
