Nu-i năzuință mai de preț,
Ca versul, tânăr și isteț,
Șfichiuitor, duios, stelar,
Etern, frumos, gonind amar.
El, gâde-i, care toarnă darnic,
Otravă, insului fățarnic,
Viteaz, izbind în nerozie,
Cu paloș greu, de poezie....
Bârfiți, prieteni, ori dușmani,
Că trec chinuitor prin ani?
Iubiților..., vine o zi,
Când..., nu veți mai putea, urzi.
Scăldați, în baie de huzur,
Visați, doar Coasta de Azur,
În timp ce unii, vă slăvesc,
Cinstiții, vă...
Poezie de Constantin Obadă despre morală, dușmani, prietenie, povară, jocuri, noroc, durere, timp, nume, țarăCe-ți pasă, dacă bate vântul,
Zăpezi la poli, ori ierburi grase?
Aleargă tot rotund, pământul,
Să cadă, tristele angoase.
Aleargă, să-ntețești, chiar vântul,
Cu-nvolburări, ce înfioară,
Aleargă-n urma ta pământul,
În mii de stele...
Amurgul, lunecă ușor,
În umbra înserării,
Ca patimi, pline de amor,
În tainele visării.
În luciul mării cad, mereu,
Aceleași Căi Lactee,
Ca dorurile curcubeu,
În farmec de femeie.
Abia când sună, a târziu,
Când visele sunt...
Din vechi cânt, de cetățuie,
Trag sirena, care cheamă,
Cu mulțimea, care suie,
Urc și eu, pe-a vremii coamă.
Când totul se mișcă,
Când freamătă plaiuri,
Sun hora din trișcă,
Și brâul, din naiuri.
Când toate mă lasă,
Când valul mă duce,
Sun cobza, în casă,
Și uit, să fac cruce.
Când totul umbrește,
Când valul, mă spală,
Sun toba,...
Când marea se mișcă,
Când spumăgă valuri,
Cânt hora din trișcă,
Și sun din cavaluri.
Când marea mă lasă,
Când valul mă duce,
Sun cobza duioasă,
Și uit, să fac cruce.
Când marea vuiește,
Când valul mă spală,
Sun toba,...
Când salcâmii, plini de floare,
Cu parfumul lor, îmbie,
Eu, cu lira, la răcoare,
Cerc, o nouă poezie.
Când vrăjit, de clarul nopții,
Visător privesc la lună,
Cugetarea-n carul sorții,
Basme tinere, adună.
Dacă..., clasicul etern,
În lumina ta, îl cerni,
Printr-o lume de moderni,
Nu cumva..., ești nou etern?
Speranța, e o stea, în cer,
O insulă, pe mare,
O vatră caldă, când e ger,
Un vis, din vis, ce moare.
Speranța, e o poezie,
O zi, din a credinței rost,
O dragoste, ce întârzie,
Un gol, în toate câte-au fost.
Speranța, e o cale...
Poezie de Constantin Obadă despre speranță, credință, stele, tăcere, fericire, iubire, vis, poezie, cerDin casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Poezie de Constantin Obadă despre acasă, casă, speranță, uitare, milă, durere, dor, zi de naștere, iubire, viațăÎn casa inimii, demult,
O strângere apasă,
Durerea ei, când o ascult,
Un gol, în ritmuri, lasă.
Tot mustul fierberii de-o iarnă,
Cu albe gingășii, ne cheamă,
Aceiași primăvară toarnă,
Miracol crud, în pomi de-aramă.
Slăvitul tei, domnul grădinii,
Încoronat cu vrăji, îmbie,
Să isc din țitera luminii,
Un vers albit, de poezie....
Pământul, doarme, ca un șarpe,
La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.
Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia....
Citesc..., în ochii tăi, cei mari,
Eternele văpăi,
Când, visătoare, mai tresari,
Și tremuri, în odăi.
Citesc..., în ochii tăi, cei mari
Dorințele târzii,
Când, strălucești, prin evi stelari,
Și cânți, în poezii.
Citesc..., în...
Pe malul râului, când stam,
Când lin, curgea visarea,
Din unda apei, eu, prindeam,
Adeseori, cântarea.
De câte ori, n-am refăcut,
În lumea de pe maluri,
Noianul vieții, petrecut,
Din spuma unor valuri.
Pe malul râului, acum,...
Șerpi vlicleni, au prins în mreje,
Un novice iepuraș,
Care, ronțăia găteje,
Pe la margini de oraș.
Vrem, să-l judece norodul,
Rosti, mieros un Boa,
Să se știe, cin-exodul,
Relelor, aduce-ncoa.
Monstruoasa creatură,
Zilnic,...
Somn ogoitor, de trudă,
Dulce leagăn și visare,
Frate bun, la vrednicie,
Mi te-ai prins, dușman, la urmă.
Somn ogoitor, de trudă,
Mi te pierd, în veșnicie,
Dar las eul, plin de doruri,
Să mi-l cânte-o ciocârlie.
Curgeți, valuri de lumină,
Peste oaze, omenești,
Poate, traiul, o să țină,
Tinereți, ca în povești.
Curgeți, valuri de lumină,
Pe destinul meu, pribeag,
Poate, doruri, fără vină,
Mă-ndrăgesc iarăși, cu drag.
Curgeți, valuri...
Poezie de Constantin Obadă despre vinovăție, învățătură, iubire, destin, povești, lumină, moarte, ochi, poezieStau..., în cumpăna dilemii,
Cumpănind, la culmea vemii,
Oare..., sunt într-o ureche,
Dacă, cu o rimă veche,
Șlefuiesc, o perlă nouă,
Clară, ca un ochi de rouă?
