Stele... adorate,
Roiesc și la teatru,
Joacă... o steluță,
Și stau alte, patru.
Stau și câte șase,
Din cele..., duioase,
Dacă vine-o ciută,
Cu idei..., o sută.
Tinere comete,
Urlă a bătaie,
Vechile planete,
Se sting, în...
Despre... Selene,
nota bene,
C-o lumină pământie,
I-am prins fața-n mii de chipuri,
Soarele, blând, dezmiardă pe „Se”,
Poeți o mai cântă à... „lene”,
Dar... timpul hâtru, decide:
Et impera, et divide...
Na, c-am comis o crimă,...
Poezie de Constantin Obadă despre greșeală, lene, crimă, infractori, poeți, sfinți, speranță, soare, timp, fațăA gândirii stea,
cu dioptria,
lumii,
mângâie,
cosmonezia mea,
sticlind oaze,
pe Căi Lactee,
în oceanul tăcerii,
nemărginite,
unde roiți,
veșnicia...
voi,
adorate și visate,
stele mici și stele grele,
Saturnele cu inele...
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste....
Poezie de Constantin Obadă despre sfat, suflet, strămoși, povești, țară, jocuri, primăvară, apă, lume, poezieFunigeii..., leagă zarea,
Ape..., cară mâl, în prunduri,
Greu..., pescarii, trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul..., joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți..., tăcute, fără stele,
Triste..., zile, fără soare....
Astmatic..., șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt, viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie..., firave flori!
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii..., pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, inocență, flori, grădină, viclenie, povară, soare, tinerețe, toamnă, moarteMii de versuri, bat aripe,
Ca să prindă vieții, clipe!
Eu..., le scapăr vremi, din ape,
De-ntuneric..., să le scape!
Sar..., din gânduri, sclipitoare,
Versuri..., pline de candoare,
Eu..., le prind sensul, anume,
Să vibreze-n...
Dealul meu..., dospea în pântec,
O..., tăcere, galbe, pală,
Beznă, dornică să soarbă,
Lumea, razelor solare.
Dealul meu..., cu fața verde,
Avea, barbă de mătase,
Mană dulce, roi de turme,
Truditorilor, culcușuri.
Dealul...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, păcat, tăcere, umbră, salariu, zi, noapte, lună, față, zi de naștereNecazul, lumilor tribale,
E, cerul meu, provincial,
Afară, plouă, trivial,
Și vântul, șuieră-n rafale.
În parcuri, cu tristeți albastre,
Pe..., rebegitele alei,
O ploaie, răpăie în tei,
Și curg, eternele dezastre.
Pe...
Aceiași toamnă, mă cuprinde,
Aceleași frunze, cad mereu,
Icoana anilor, îmi prinde,
Rugini, ce par, un minereu.
Aceleași ape, în mișcare,
Se pierd, în prunduri și renasc,
Noi, suntem ierburi, sunătoare,
Din pajiști, pe care alții...
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
Când, le prind cumva, la maluri,
Rimele..., le fac podețe!
Hora muncii..., cânt din liră,
Sonurile..., țin pereche,
Chiar..., pe unii, dacă miră,
Vreau cântare..., la ureche!...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, respect, știință, români, artă, artă fotografică, eternitate, țară, bine, viațăEra..., argintul unui râu,
O dulce undă, călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc, și-un cânt, de sărbătoare.
Era..., balsamul unor tei,
Dintr-o eternă, primăvară,
Când..., fermecat, de harul ei,
O căutam, mereu..., și iară....
Poezie de Constantin Obadă despre magie, sărbătoare, iubire, jocuri, primăvară, rău, poezie, noapte, lumeO..., farmec dulce, chipuri dragi,
Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături?
De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori,...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, copii, flori, farmec, lume, grădină, stele, soare, poezieInimi viclene,
Dureri au aprins,
Dar, toate s-au stins,
Ca zilnic, selene.
Inimi române,
Iubiri au aprins,
Cu graiul, nestins,
Chiar inimi, păgâne.
Inimi mirene,
Cu sânge au scris,
Mânați, de un vis,
Credinței perene....
Eterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...
Poezie de Constantin Obadă despre națiune, ploaie, eternitate, primăvară, natură, oameni, vreme, moarte, simțCine smulge cu râvnă, ale naturii taine,
Cine duce pe umeri, drumul de mâine,
Cine cată stele, în spațiul galactic,
Cine trece aburind, cerul antarctic,
Cine slăvește pacea, și cânturile,
Cine crește cu artă, avânturile,
Cine iscă din...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, pace, artă, artă fotografică, cer, dor, stele, soare, poezieStă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Săgetători, spre Dunărea albastră,
Războinici Daci, cu har și omenie,
Așa cum este..., firea noastră.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Făuritori, de datini și istorii,
Cetățile, stau dreaptă...
Poezie de Constantin Obadă despre pământ, geografie, clipă, istorie, români, sânge, omenie, sfinți, apă, lumeCtitor, dragostei eterne,
Domn, al tainicei vrăjiri,
Dorul tânăr, noaptea cerne,
Har divin, peste iubiri.
O vulcanică pornire,
Strânge, duioșii de fată,
Ea, cuprinsă de iubire,
Frumusețile-și arată.
Veșnic, inima, duioasă,...
Poezie de Constantin Obadă despre iertare, dor, tinerețe, eternitate, inimă, iubire, noapte, față, poezieTrece iar, din calendar,
Către apa veșniciei,
Anul vechi, bogat în har,
Ca o toamnă aurie.
Cea din urmă, strălucire,
E cuprinsă, de-ntuneric,
Anul nou, e licărire,
Arde încă, vis himeric.
Iată-l, vine, și-i dorim,
Toată...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, bogăție, frumusețe, toamnă, apă, vechi, vis, viață, poezie
